Dreptul de a avea nevoi

Autor: Robin Grille
Tradus de Iulia Bălaşa
Din momentul naşterii până în jurul vârstei de 18 luni, vitalitatea sugarului şi concentrarea sa pe satisfacerea necesităţilor se raportează nivelului gurii - în jurul şi în interiorul acesteia. Drama acestei perioade constă în exprimarea nevoilor copilului: solicitarea şi consumarea hranei fizice şi emoţionale. Braţele şi mâinile sale, pielea şi, cea mai importantă dintre toate, gura, sunt excelenţi centrii vii ai conştientizării faptului că plăcerea îl conectează unei lumi hrănitoare. Întrucât sugarul este încă vulnerabil şi dependent, multe culturi susţin alăptarea la cerere şi dormitul comun.
Copilul este rareori lăsat jos şi rămâne într-un contact fizic aproape neîntrerupt cu părintele iubitor sau cu un frate mai mare, cel puţin până când îşi manifestă dorinţa de a se căţăra şi a merge singur.
Mai presus de avantajele mecanice şi nutriţionale ale alăptării la sân se află beneficiile emoţionale, hrana spirituală sau energetică ce vine din contactul drăgăstos, cald, dintre sân şi gură. Din păcate, un biberon nu poate reproduce confortul şi unicitatea reducerii distanţei mamă - copil, care vine din intimitatea directă a cărnii şi a pielii.
În condiţii bune, alăptarea inundă copilul cu sentimentul fericit al unităţii şi al absolutului. Un şuvoi de senzaţii plăcute îi pulsează prin corp ori de câte ori reflexul său puternic de a suge este întâmpinat cu acel ceva după care tânjeşte. Astfel, în interiorul unitar minte - corp al micuţului se inserează adânc o sursă de seninătate şi mulţumire, sursă ce îi va fi disponibilă şi mai târziu în cursul vieţii. Dacă această legătură strânsă mamă - copil este susţinută de răspunsul la nevoile sugarului şi nu de exigenţele rigide ale orarelor zilnice moderne, se formează un înveliş dens de securitate emoţională şi mulţumire, îndemnând copilul să perceapă lumea ca un loc prietenos, hrănitor şi abundent.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii raportează că, în întreaga lume, vârsta medie a înţărcării complete (definită ca încetare totală a alăptării) depăşeşte 4 ani! În “Alăptarea, ghid pentru profesionişti” (1985), Ruth Lawrence plasează acest moment în jurul vârstei de 4.2 ani. Este evident că alăptarea oferă o hrană psihologică vitală, ce îşi prelungeşte rolul dincolo de necesităţile nutriţionale esenţiale. Surprinzătoarele noastre standarde privind înţărcarea precoce trebuie revizuite. Predilecţia occidentală pentru întreruperea prematură a conexiunii orale mamă - copil introduce în procesul înţărcării două elemente nedorite, adesea traumatizante, - lupta şi durerea. Din fericire, începem să ne îndreptăm în direcţia cea bună. Se înregistrează o creştere a acceptării hrănirii la cerere şi a înţărcării târzii (este recomandat peste doi ani). În consecinţă, a crescut şi suportul profesionist din partea consultanţilor pentru alăptare.
Experienţa dezvoltării optime
În acest moment, părinţii (în mod deosebit mama) care au fost susţinuţi în propriile vieţi şi care au fost ei înşişi hrăniţi corespunzător, vor fi capabili să răspundă spontan şi empatic nevoilor fizice, emoţionale şi spirituale ale copiilor lor. Ideal, copilul este alăptat la cerere, cu atenţie deosebită pentru conexiunea spirituală şi emoţională dintre mamă şi copil, în aceeaşi măsură ca în cazul hranei materiale. Acest lucru include tandreţea, captată în îmbrăţişări şi contact vizual, manifestări ce comunică plăcerea mamei de a alăpta.
Dacă sunt ascultaţi, copilaşii dau semne evidente când sunt pregătiţi să experimenteze autonomia. Ei ajung acum la pământ, aşa că se simt ei înşişi contra pământului. Privesc departe, din braţele protectoare ale mamei, observând formele misterioase ale obiectelor îndepărtate. Îşi mişcă picioarele în încercări timpurii de a se împinge, apoi se caţără şi păşesc. Însă, pentru cea mai mare parte a timpului, doresc să rămână încă sub privirea mamei. Scopul nostru ca părinţi este să ne eliberăm copiii corespunzător nevoilor lor, în loc să îi nesocotim, ţinând cont de ale noastre. În acelaşi timp, atingerea, îmbrăţişarea şi contactul corporal sunt necesare în mod frecvent, iar copilul beneficiază prin purtarea într-un sling sau în alt mod, lipit de corpul purtătorului. Tipic, copiii cărora li se oferă o asemenea ambianţă tind să fie mai calmi şi mai mulţumiţi, atâta timp cât părinţii nu-şi oferă disponibilitatea într-un mod forţat.
Dacă sugarului aflat în faza orală a dezvoltării i se permite ocazional suptul de alinare până când se auto-înţarcă într-un mod natural (de obicei mult mai târziu decât prevăd normele occidentale), următorul nivel al independenţei psihologice se va dezvolta natural, pornind de la o bază mai puternică a stăpânirii de sine emoţionale.
Obiectiv privind dezvoltarea
La această vârstă, copilul încearcă să înveţe că este în regulă să aibă nevoi, să fie ascultat şi să ceară ceea ce doreşte. La un nivel profund, el învaţă, de asemenea, despre “a merita” şi despre plăcerea de a primi. Ceea ce se poate imprima în timpul acestui stadiu este că satisfacţia şi împlinirea sunt drepturi ce revin încă de la naştere, drepturi ce merită să fie apărate cu tărie. Capacitatea noastră reală de a avea grijă de altcineva, de a da, generozitatea, reflectă gradul în care trecerea noastră prin această perioadă psihologică a fost favorabilă. Independenţa adevărată, opusă defensivei bazată pe propriul suport, îşi are izvor doar în satisfacerea deplină a nevoii de dependenţă.
Cele mai dăunătoare experienţe
A lăsa un copil la această vârstă singur, să plângă mult timp, şi a-i refuza îmbrăţişarea şi atenţia pe care le cere, au consecinţe emoţionale profunde, pe termen lung. I se inoculează mesajul că nu trebuie să ceară ceea ce doreşte sau are nevoie, impulsul de a întinde mâna se atrofiază, iar el, copilul cu drepturi, devine un copil resemnat. Nu este încă pregătit să facă faţă satisfacerii întârziate, să-şi amâne recompensa şi, de aceea, resimte hrănirea după orare rigide, înţărcarea precoce şi “plânsul de control” ca şi abandon şi neglijare. De partea cealaltă, atitudinea super-anxioasă şi super-indulgentă a unor părinţi disturbă seninătatea naturală a copilului, întrerupând nevoia de a-şi exprima stresul emoţional acumulat. Calea de mijloc constă în a ne lăsa dirijaţi de semnele emise de copil, permiţându-i să preia el conducerea.
Funcţia emoţională şi credinţele inconştiente
Printre credinţele inconştiente pornite din experienţele traumatizante din această perioadă se includ următoarele:
Trebuie să mă descurc singur.
Trebuie să arăt că nu am nevoie de nimeni şi de nimic.
Nu merit dragoste, deci nu sunt demn să fiu iubit.
Merit să fiu iubit doar când dau.
Nevoile altcuiva sunt mai importante decât ale mele.
Fericirea mea depinde de cât mă plac ceilalţi.
Credinţele inconştiente izvorâte din experienţele pozitive în timpul acestei perioade includ:
Am dreptul să am şi să-mi exprim nevoile şi dorinţele.
Viaţa mă hrăneşte.
Viaţa este rodnică şi îmbelşugată, iar eu merit generozitatea vieţii.
Sunt liber şi destul de împlinit ca să-mi pese de ceilalţi.
Ceilalţi au dreptul de a avea propriile lor nevoi.
Acestea sunt bazele emoţionale ce stau la temelia capacităţii de a fi categoric în mod just, de a fi direct, în loc de a fi manipulator.
Împlinirea acestor nevoi, necesitate a dezvoltării, este punctul din care, mai târziu, vom contura în mod natural un spirit generos. Satisfacerea deplină a nevoilor sugarului ne dă capacitatea de a respecta în mod real nevoile şi limitele celorlalţi; vom renunţa cu eleganţă când cineva ne va spune “nu”. Forţa interioară ce ne permite să suportăm dezamăgirile şi să facem faţă realităţii că nu întotdeauna obţinem ceea ce vrem, izvorăşte din împlinirea copilăriei timpurii, nu dintr-o independenţă prematură impusă.
Iniţiativa, auto-motivarea, vitalitatea emoţională şi rezistenţa, răbdarea - toate aceste calităţi sunt cultivate atunci când, în acest stadiu secundar al dezvoltării, se întâlnesc condiţiile optime. Independenţa adevărată, opusă defensivei bazate pe suportul propriu (Nu am nevoie de nimeni) este, paradoxal, produsul dependenţei acceptate. Independenţa emoţională ne permite să ne iubim pe noi înşine. Ne dă posibilitatea să relaţionăm cu ceilalţi printr-o legătură intimă, dar, de asemenea, ne dă voie să-i lăsăm să se distanţeze de noi la momentul potrivit.
Potenţiala manifestare a traumei la adult
Când nevoilor noastre nu li se răspunde în perioada orală a dezvoltării, rămânem blocaţi în dependenţă, trăind cu iluzia mamei care trebuie să apară, tânjind în subconştient după fericirea pierdută a unităţii de la sân. “Sugem” şi ne agăţăm de relaţii, mâncare, alcool, droguri, tutun, jocuri de noroc sau bunuri materiale. Ne simţim de parcă viaţa ne este datoare, în timp ce aşteptăm pasivi ca lucrurile să se schimbe, ori ne grăbim să ne agăţăm de ea. Neîmpliniţi în fond, rămânem “sugari”, creduli în faţa trucurilor seducătoare ale maşinăriilor PR, ale campaniilor de vânzări şi ale persoanelor carismatice. O persoană ale cărei nevoi sufleteşti sunt în general satisfăcute este mai puţin predispusă, mai târziu în viaţă, unor relaţii interpersonale co-dependente, idolatriei sau viciilor. O trecere sănătoasă prin această perioadă conduce către un scepticism sănătos mai târziu. O astfel de persoană nu este uşor de păcălit şi va fi mai vigilentă în relaţiile sale.
Cramponarea în co-dependenţa pe care o afişăm în relaţii nu ne aduce mulţumire, aşa că ne învinovăţim unii pe alţii pentru neîmplinirile personale. Ne iluzionăm cu noţiuni romantice de genul “iubirii adevărate”, care va dura pentru totdeauna, o uniune simbiotică imaginară, care ne va umple toată nevoia de iubire şi înţelegere. În consecinţă, avem aşteptări nerealiste de la ceilalţi. Alternativ, ne auto-sugestionăm că nu avem nevoie de nimeni şi clacăm din cauza oboselii sau a amărăciunii.
Creşterea nesaturată devine nesăţioasă. Lăcomia fără suflet ce ne tulbură civilizaţia nu este altceva decât plânsul copilului flămând emoţional, strivit în persoana unui adult.
Robin Grille este psiholog in Sydney, Australia. Este autorul cărţilor "Parenting for a Peaceful World" şi "Heart to Heart Parenting". Îi puteţi citi lucrările pe adresa www.our-emotional-health.com.


preluare dupa© attachmentparenting.ro