sâmbătă, 31 martie 2012

Darius- hairstylist...

   In ultimul timp nu am mai postat pe blog mai nimic despre copii pentru ca nu sunt acasa.
   I-am dus la tara, la bunici pentru o saptamana si n-au vrut sa se mai intoarca. Au complotat cu bunicii si cu tati si m-au convins sa-i las pana la vacanta de Pasti. Ma bucur ca le place acolo si doar asa pot sta la aer curat, pot manca sanatos, doar acolo se pot juca adevarat , doar acolo isi pot reduce timpul de stat in fata tv-ul sau al pc-ului, doar acolo invata practic despre animale, plante, anotimpuri si cate si mai cate, doar acolo totul le e permis....
   Concret n-am avut despre ce sa mai scriu pana azi, cand m-a sunat mama sa-mi dea vestea cea mare: Darius a tuns-o pe Briana.
   Ideea a fost a ei, l-a tuns intai ea, insesizabil, si apoi el. Nu stiu cum a reusit pentru ca avea parul prins in codita. Au si avertizat-o pe mimitza sa nu intre in dormitorul lor ca au sa-i faca o surpriza. Mama a crezut ca se machiaza pentru ca o mai facusera si acum cateva zile si i-a lasat sa-si faca damblaua. Numai ca damblaua asta a fost mult mai mare, cu consecinte destul de urate. 
 Cand mi-a zis la telefon mi-a stat inima si in loc sa ma intristez, m-am bucurat ca nu s-a intamplat si vreun accident, Doamne fereste. 
 Oricum Brianei nu-i place pieptanatul, nici parul lung, nu-i plac coditele, nu-i plac nici clamitele si cred ca asta a fost alegerea ei si modul de a ma determina sa o tund scurt.
  Si  eu, de cand s-a nascut, tot asteptam sa-i creasca pletele....

Supararea  de pe chipul ei se datoreaza faptului ca i-a zis mimita ca nu va mai veni iepurasul, nicidecum pentru noul look....

luni, 19 martie 2012

Sfanta Daria

 Azi e Sfanta Daria. 
Cand am ales acest nume baietelului meu habar nu aveam ca are o asa poveste frumosa. Spre rusinea mea nici nu stiam ca este un sfant cu acest nume. Stiam doar din istorie  de regele persan Darius si din Scrisoarea III - de Darius a lui Istaspe.
Noroc ca am prieteni buni si buni crestini care mi-au spus.  Am fost tare fericita sa aflu, dar ca un facut, aproape in fiecare an uit  de aceasta sarbatoare. Dumnezeu a vrut ca azi, un inger de om, sa-mi amintesca.
 Poate in zilele viitoare voi avea timp sa scriu mai multe despre despre acest inger si despre minunile lui infaptuite pe pamant iar daca pana acum n-ati vazut ingeri, o puteti face acum  si nu veti vedea doar unul ci o intreaga ceata. E vorba de echipa de voluntari de la Fundatia "Salveaza vieti".
Dar sa revin la Sfinti  si sa las ingerii pentru o poveste aparte de mai tarziu.

Sfânta Daria, în tinereţea ei, a fost preoteasă într-un templu păgân din Atena. I-a fost impus să se mărite cu Sf. Hrisant, ca să îl convingă pe acesta să abandoneze creştinismul. Când Hrisant i-a spus că vor trăi împreună în curăţie precum fratele şi sora, ea a fost de acord, dovedind că şi ea şi-a dorit să râmână fecioară. S-a convertit la creştinism în ziua nunţii ei. Apoi, treptat, ea a convertit un număr din ce în ce mai mare de călugăriţe, fapt ce l-a îngrijorat pe împăratul roman, Numerian. Numerian a trimis-o pe Daria la un bordel ca să îi piardă fecioria, dar de fiecare dată când un bărbat se apropia de ea, un leu o apăra. Văzând că nu poate fi pângărită, Numerian a condamnat-o la tortură prin lapidare. Păgânii, dacă au văzut că rezistă torturii, au strigat: "Daria este o zeiţă! Daria este o zeiţă!"
Tribunul militar Claudiu, căruia i se dăduse sarcina să-i tortureze pe Hrisant şi Daria, văzând curajul cu care aceştia răbdau chinurile, arătându-se ei mai presus de ele, s-a schimbat şi a crezut în Hristos, atât el cât şi soţia lui Ilaria şi cei doi fii ai lor, Iason şi Mavru, şi o dată cu ei şi toţi soldaţii care se găseau sub conducerea lui Claudiu, care cu toţii laolaltă au primit cununa muceniciei în ziua a nouăsprezecea a lunii martie. Lui Claudiu, legându-i-se o piatră de grumaz, a fost aruncat în adânc de apă; fiilor lui şi celorlalţi ostaşi li s-au tăiat capetele cu sabia. Ei sunt cu toţii prăznuiţi tot pe 19 martie.
După ore lungi de tortură, Daria, împreună cu curatul ei soţ, au fost aruncaţi într-o groapă mare în pământ. Groapa a fost apoi acoperită cu piatră, provocându-le o moarte lentă. Se întâmpla aceasta în anul 283 î. Hr., la 19 martie.

 http://ro.orthodoxwiki.org/Daria

vineri, 16 martie 2012

Ce faci cand prietenii te dezamagesc?

 Nu-ti vine sa crezi.
 Te indoiesti,
 Cauti scuze.
 Nu le gasesti.
 Suferi,
 Te doare,
 Te sufoci,
 Ti se pune un nod in gat si-ti vine sa plangi.
 Plangi....

Astepti sa-si dea seama.
 Nu-si da.
 Te doare,
 Suferi,
 Taci,
 Ierti,
Zambesti
Si mergi mai departe ....
     Ca asa fac prietenii adevarati...


Eu inca sunt la prima strofa....
 Undeva gresesc si eu si nu stiu unde....

sâmbătă, 10 martie 2012

Tu esti, mama!

  Poezia copilariei mele, care sper intr-o zi sa devina si poezia copilariei copiilor mei.
  De curand i-am luat cu mine la scoala si astfel mi-am amintit de zilele in care mama ma lua cu ea si ma simteam exact asa cum scrie Petru Demetru Popescu....
 O poezie minunata pe care am recitat-o la sfarsitul gradinitei si care mi se parea ca e scrisa special pentru mine, special pentru mama....
Imi dau lacrimile si acum cand imi amintesc, dar mai ales cand ma gandesc ca mi-ar putea-o recita ai mei...
 De-abia astept.....

Când eram copil odată,mama mea învăţătoare
M-a luat cu ea la şcoală,doar aşa,într-o plimbare.
Şcoala mi-a părut castelul,iară clasa cu fereşti
Poza mândră întâlnită într-o carte cu poveşti.
Ea,ţinându-mă de mână,mă purtă spre banca-ntâi
Şi o scurtă mângâiere mi-aşeză la căpătâi.
Banca-naltă,eu mai singur decât cucul mă simţeam
Şi-aşezat aşa pe vârfuri tot la mama mea priveam.
Aş fi vrut să fiu acolo lângă ea şi nu aici
Lâng-aceşti copii din clasă,mult mai mari,dar tot pitici.
Am aflat chiar fiindcă mama tuturor le surâdea
Când ştiam că numai mie ea acasă îmi zâmbea.
După un timp,pe care astăzi poate doar l-am tălmăcit,
Clasa-ntreagă,întrebată,a fost pusă la ghicit.
-Dragii mei,să-mi spuneţi mie,a-nceput învăţătoarea,
Cine muntele-l întrece-n înălţime,iară marea
O întrece în mărime prin atâta bunătate?
Ce fiinţă este-n lume cea mai scumpă dintre toate,
Care mângâie când doare,care cântă când mângâie,
Stând de strajă suferinţei pruncilor la căpătâie?
Cine este-acea fiinţă fără care nu se poate,
Cea mai dragă,cea mai mare şi mai bună dintre toate?
Clasa-ntreagă se gândeşte…ochii mari,mintea-ncordată.
Un băiat parcă e gata să răspundă….şi o fată….
Nu ştiu ce fior mă prinse şi pe mine-ntr-o suflare,
Am uitat că sunt în bancă,mama că-i învăţătoare,
Şi pe când băieţi şi fete mâna ridicau în sus,
Eu,cu voce îndrăzneaţă,cu iubire de nespus,
Le-am luat-o înainte şi-am strigat fără de seamă:
-Cea mai scumpă din fiinţe-n lumea asta….
TU EŞTI, MAMĂ !