joi, 26 aprilie 2012

Alimente care produc mucus


  Pana acum doua zile n-am stiut ca sunt o serie de alimente care produc mucus. Mergand la un ORL-is cu Darius  pentru ca sforaie cumplit noaptea desi l-am operat de polipi, am aflat aceasta noutate. Pentru ca polipii nu s-au refacut, pentru ca amigdalele sunt mari, dar nu inflamate, dr a pus aceasta iritatie naso-faringiana pe seama alimentatiei. si  dand un search pe d-l google iata ce am aflat:
  ..."mucusul se produce adesea plecand de la un surplus de aciditate in corp. Cand mucusul se manifesta sub forma de scurgere nazala, oculara sau congestie respiratorie, este asociat cu o digestie proasta. Copiii ce au fost o data supraincarcati printr-un abuz de branza sau de zahar, au mereu un nas care curge. trebuie sa li se supravegheze alimentatia, sa nu consume alimente acide, formatoare de mucus. 

Iata o lista cu principalele alimente formatoare de mucus:

-         produsele din lapte de vaca (lapte, branza, inghetata)
-     dulciurile (sucurile zaharate, deserturile rafinate,    cerealele dulci, bomboanele)
-        sucul de portocale si de alte citrice (cu exceptia lamaiei)
-         bananele
-         prajelile
-         untul de arahide si arahidele
-         graul si ovazul
-         cafeaua si lichiorul
-         cea mai mare parte a alimentelor acide.
 
Aceasta lista poate parea imposibil de eliminat din regimul alimentar al copilului dumneavoastra, dar trebuie sa inlocuiti un aliment mucogen cu un altul mai alcalin. Veti vedea ca veti reusi sa dejucati micile raceli inca de la aparitia lor. In plus, daca un copil este in contact cu virusul de guturai si nu face aproape deloc mucus, riscul ca acesta sa se transforme in otita, sinuzita sau bronsita este redus la minim!
Din pacate, copiii sunt adesea bolnavi din cauza mucusului. Trebuie reduse sau chiar eliminate alimentele mucogene, trebuie sa bea mai multa apa ca de obicei si crescuta consumarea legumelor.
Corpul uman este foarte bine construit. Daca el fabrica mucus in interiorul peretilor sai, este pentru a se proteja si a preveni iritarea sau inflamarea. Nu trebuie sa va alarmati la vederea unei scurgeri clare si lichide. Cand copilul scuipa si se sterge la nas, este pentru ca elimina toxinele care i-ar putea ocaziona alte probleme mai tarziu, deci este pozitiv. Trebuie sa incurajati copiii mici sa sufle nasul in servetel. Veti vedea ca va face bine la guturai sau la otita. Daca nu este in masura sa faca acest lucru bine, puteti folosi o pompita care aspira secretiile din nasul copilului."

118.000 euro in 3 zile pentru Vladimir

In 3 zile s-au strans 118.000 euro pentru Vladimir. Multumesc din suflet, in numele lui si-al parintilor lui,celor care au contribuit. Inca o doavada ca strop cu strop se-aduna o mare!

sâmbătă, 21 aprilie 2012

In lumea lui Vladimir...




Nu stiu cum sa descriu in cuvinte povestea acestui copilas... Cred ca imaginea va spune tot.....Si daca pe noi, niste straini  reuseste sa ne termine psihic privind pentru o clipa imaginea, ganditi-va ce e in sufletul parintilor lui. ....

Vladimir e bolnav de ceva rar si grav – Limfo-histiocitoză hemofagocitară (un fel de cancer al sângelui), un mic luptator care trece prin suferinte crunte, singura lui sansa fiind transplantul medular URGENT. O mama si un tata disperati care nu se desprind de langa patul de spital in care se afla puiul lor, niste parinti care ar face orice pentru el, ar da orice sa il vada bine.
 Va rog din suflet , dar din suflet  dati un SMS  la 848 si donati 2 euro pentru a-l ajuta.

   Cei care aveti bloguri, va rog mult afisati banerul! nici nu stiti cat ajutor puteti aduce facand acest lucru care nu va costa nimic.....u

 Cei  care nu aveti blog  va rog sa trimiteti cat mai mult mailuri prietenilor !!!!!
Poate reusim sa-l ajutam sa faca la timp operatia. Poate Dumnezeu il mai tine in viata pana pe strang banutii.
 Incercati cat puteti sa  ajutati si ajutorul vi se va intoarce inmiit....
 E un copil, e un suflet nevinovat, sunt niste parinti disperati sa-si salveze puiul..... putem fi chiar noi in orice zi in asemenea situatii.....


Povestea lui incepe asa:

"Sarcina a venit pur si simplu! Bucuria le-a fost umbrita de un moment de imensa deznadejde pentru intreaga familie: bunica lui Vladut dinspre tata, un om cu adevarat special, a plecat la Ceruri. Au iubit-o toti, dincolo de cuvinte.
S-a nascut intr-o dupa amiaza de joi, a fost pupat pe frunte de mamica lui si alintat „iubitul meu”, apoi a fost asezat intr-un patut de bebe, alaturi de o fetita mai mare cu patru zile de cat el, abandonata in spital de cea care trebuia sa-i fie mama. Multa vreme mama lui Vladut a fost coplesita de imaginea acelui bebelus abandonat. A intrebat daca il poate infia si a fost descumpanita si foarte trista de raspuns:
-         Nici sa nu va ganditi! Este foarte greu sa adopti un copil, in Romania! E complicat, incercati sa va detasati de problema!
-         Si cine il iubeste si pe el, cine ii da sa manance, cine il mangaie?
Chiar asa: cine?
Vladut a fost un bebelus mancacios si …plangacios! Cand nu plangea, manca si cand manca, nu plangea.
Racea de doua ori pe an, asa, cu iz de bronsolita, dar le infrunta vitejeste si isi recapata suficient de rapid vitalitatea.
In jurul varstei de sapte luni mamica a observat o usoara iritatie rosiatica in obraji. L-a oblojit si uns cu ceaiuri si alifii de tot felul, recomandate de medicul pediatru si de medicul dermatolog pediatru.
-         E dermatita atopica. Nu e mare lucru. Trece.

Se inrosea cand radea, cand plangea, cand era frig sau cald, cu alte cuvinte, cam in oricare moment oarecare al zilei, dar se „limpezea” seara, dupa ora 18:00.
-         Are ten alergic! – le-a mai spus medicul.
Din doua in doua saptamani mergeau la dermatolog: creme, creme, creme pana la un an si jumatate.
Roseata aceasta s-a transformat in niste bubite aidoma unor alunite, maronii.
-         Este „moluscum cutanatum contagiosum”. Se face in contextul dermatitei atopice. S-ar putea sa fie alergic la ceva, nu stim inca la ce, oricum, are imunitate scazuta! Sa incercam medicamentul acesta (…).
Au trecut alte trei luni de tratament si n-a aparut nici o ameliorare tegumentara. A inceput sa aiba stari febrile, sa vomite si sa faca diaree. Simptomatologie clasica, tratata ca atare de medicul pediatru.
A implinit doi ani si parintii au hotarat ca Vladut trebuie sa mearga la cresa. Nu i-a placut. I-l smulgeau ingrijitoarele cu forta, din bratele mamei. Plangeau amandoi, el in clasa („Vleau la mami!), mama, in drum spre serviciu. In final, dupa jumatate de ora, Vladut coabita cu noul spatiu si cu noile reguli si cu noii oameni din existenta lui de prichindel iubitor de parinti.
Cum situatia aceasta cu plansul timp de 30 de minute s-a mentinut in timp, parintii au mers la psihiatru.
-         Nu va ingrijorati, le-a spus acesta. Este normal. Va propun sa nu-l mai duceti dumneavoastra la gradinita, ci altcineva din familie.
Acelasi plans de abandon matinal, alta replica:
-         Vleau acasa!
Iubea si iubeste sa se plimbe cu … tranvaiul, adica, in fapt, cu orice mijloc de locomotie pe sine! Doarme si acum cu o jucarie preferata, langa el, alta, la interval de cateva zile. S-a dovedit a fi foarte receptiv din punct de vedere cognitiv si mnezic. Invata repede si bine! Era curios si … greu de convins! Oooo, foarte greu de convins! Mai usor si mai degraba cu o bombonica! Azi una, maine doua si tot asa. Apoi, din pricina scaunelor diareice, bombonicele s-au rarit, pana la una. Parintii si medicul au conchis ca bombonicele acestea „convingatoare” ar fi cauza problemelor gastrice si intestinale. Au descoperit, de altminteri, ca mancarea ingurgitata nu este digerata, ci eliminata aproape in aceeasi structura/textura.
Merg la alt medic:
-         Doamna doctor, cred ca este alergic la ceva!
-         Nu, mamico, nu e alergic!
-         Merg, totusi, sa-i fac niste teste!
-         Cum vreti!
Ii fac testele alergologice la un laborator particular. Toate au fost negative.
I-au facut, in ordine, toate acele teste de sange, scaun si urina, fara rezultate concludente.
Este o perioada de suprasolicitare pentru mama. Cu 4 zile inainte de disponibilizare (fusese anuntata), isi gaseste un nou serviciu. Anxietatea pricinuita de problemele de sanatate ale fiului ei se amplifica odata cu suprasolicitarea impusa de noile sale activitati profesionale. Este august 2011.
Bunica isi sfatuieste fiica sa-l duca din nou pe Vladut la medic. Zis si facut. Alt tratament, acelasi efect neutru
. noiembrie 2011: lui Vladut i se recolteaza probe de sange pentru a fi trimise la un laborator din Germania. Rezultatele evidentiata prezenta unei alergii la gluten si la lapte.
Ii scot din alimentatie cele doua produse. Din cand in cand, mai „naravas” fiind, bunica il mai „scapa” la cate o eugenie de pe raftul magazinului. Asa se face ca nu mai participa la cumparaturile periodice ale bunicii.
Odata cu noul regim alimentar, parintii si medicul spera in ameliorarea simptomatologiei enterogastrice si nu numai. Simptomele persista.
In decembrie, Vladut devine somnolent, fara vlaga, fara dorinta de joaca sau de mers efectiv, pe strada. Se trezea obosit si cu ochii umflati.Se ridica din patul sau din dormitor si se refugia pe canapeaua din sufragerie. Treceau orele pana cand reuseau sa-l convinga sa iasa din casa. Si atunci cerea sa fie transportat in carut sau pe motocicleta.
Parintii contacteaza din nou medicul curant. Fiind sarbatori, nu i-a primit. Merg la medicul de familie si cer o trimitere catre un spital de pediatrie. Ajung la camera de garda, la Spitalul „Marie Curie”. Vladut are buzele albe si este somnoros.
Valoarea hemoglobinei ii socheaza pe medici si pe parinti, deopotriva: 3,4 g/dl. Este internat la terapie intensiva. A fost o noapte foarte agitata pentru copil si pentru mama. Medicii roiau in jurul lui. Vladut, in schimb, a dormit linistit, iar dimineata s-a trezit voios.
Este hidratat intravenos, iar la ora 6:00 p.m, primeste trombicite, apoi eritrocite. Este consultat, medicii sunt nervosi si agitati.
-         De cand este copilul asa? Chiar n-ati fost in stare sa-l aduceti mai devreme la noi?
O certau si o acuzau pe mamica. Nedrept, nu-i asa (?), dar de inteles: medicii erau pe buna dreptate ingrijorati, dar nu mai ingrijorati decat mamica lui Vladut si asa obosita si deznadajduita. Si cand te gandesti ca numai dermatita atopica, moluscum cutanatum si enterocolita sunt de vina!
Il iau pe Vladut si il duc la oncologie.
-         Ce caut eu aici? Ce facem aici? De ce nu-mi spun nimic? S-a intrebat nedumerita mama.
-         Stiti, doamna, ca asta este caz de protectia copilului? Acum veniti dumneavoastra, cand nu sunt doctori in spital (29 decembrie 2011)?  Haideti, repede, sa-i facem o punctie medulara?
„O punctie medulara? Ce-o fi asta?” – s-a intrebat mama. Si-a luat copilul in brate si alergat, in jos, pe scari. A alunecat si a cazut cateva trepte. In cadere, i-a prins mana fiului ei sub corp si i-a smuls branula. Cu lacrimile suroind, socata de toata aceasta nebuloasa spitaliceasca, isi lasa copilul plangand de durere, de foame si de teama, in bratele unei asistente. Mama nu are voie sa intre in sala unde i se face punctia.
Urmeaza computerul tomograf si o avalansa de intrebari din partea medicilor.
-         Ma intrebau despre HIV. Daca am facut testul HIV? Ma intrebau despre alunite, despre febra, despre scaun e.t.c. . Cum sa aiba HIV?
Vladut s-a dovedit a fi un cavaler inzestrat cu mult curaj. Nu a plans cand a fost intepat, injectat, invartit, rasucit.
Ramane, in continuare, pe sectia de terapie intensiva. Diareea are acum o alta culoare si un alt miros.  Vladut se alege si cu un rotavirus, bagaj intraspitalicesc.
In fiecare zi i se recolteaza probe de sange pentru alte si alte analize.
Sunt mutati intr-un salon cu doua paturi. Pe usa scria: aplazie medulara......."

 Mai multe puteti afla de la cei care s-au implicat de la inceput in poveste:

Lumea lui Vladimir
 sau

FUNDATIA Salveaza vieti

sau

Fundatia Mereu aproape

Iar finalul .... asteptam sa fie unul fericit ca in povesti...cu ajutorul fiecaruia dintre noi.


joi, 19 aprilie 2012

Lista de cumparaturi



Probabil alti copii scriu mult mai frumos si mai bine la 5 ani, dar eu n-am facut niciodata un tel din asta si am evitat cat am putut sa-i amestec copilaria cu scoala. Asa cum la 3 ani a invatat singur literele, la 4 le citea tot singur , la fel a invatat sa le si scrie si am descoperit asta ieri, cand mi-a intocmit singur lista de cumparaturi. Surpriza cea mare a fost nu ca le scrie( stiam ca scrie anumite litere), ci ca le scrie din mintea lui, fara sa i le dictez sau sa-i spun ce litere urmeaza. E cel mai greu lucru in a invata sa scrii. M-a surprins si faptul ca nu a mancat nicio litera ( cu exceptia ultimului "i" din "baterii", dar ar fi fost chiar culmea sa stie si ortografie acum:))) 
Mi-e drag de el de nu mai pot ca este un autodidact. Sper sa o tina asa toata viata.

marți, 10 aprilie 2012

De iepuras- un iepuras

Briana mi-a spus la telefon ca isi doreste enorm ca iepurasul sa-i aduca anul acesta un iepuras.
"Dar sa fie viu, de-adevaratelea, sa fie alb si cu ochii rosii", imi spune raspicat!
  Oricat am incercat sa-i explic faptul ca iepurasul n-are de unde sa-i ia un iepuras viu, tot n-am convins-o. Si ma gandeam sa-i caut unul de plus, cu ochii rosii.
 Dar DD, asculta mereu dorintele copiilor nu? si intr-o zi la scoala vine in cancelarie o colega cu un cosulet mic plin cu iarba si cu morcovi , peste care trona, cine credeti?- un iepuras mic, adevarat, cu ochii rosii....
  Nu mi-am putut ascunde uimirea si bucuria la vedera lui de parca mi-l si facuse cadou. Cand i-am povestit  de dorinta Brianei  mi l-a pus direct in brate si mi l-a daruit din tot sufletul  zicandu-mi ca ea oricum  l-ar fi dus la o crescatorie, ca in casa nu-i trebuie asa ceva.
 Si de atunci convietuiesc cu acesta mogaldeata mica. Norocul meu e ca mai am cateva zile si voi pleca la tara unde il voi si deporta....
 Nu m-am gandit cat poate manca un ghemotoc mic cat pumnul, dar mai ales cata mizerie poate face....


joi, 5 aprilie 2012

EMINESCU, RASUCINDU-SE-N MORMANT !

 O poezie extraordinara ....

Daca stiti cumva cine a scris-o spuneti-mi si mie ca sunt foarte curioasa. As zice ca regretatul Adrian Paunescu, dar n-am gasit nicaieri ca el ar fi semnatarul


A fost odată ca-n povesti,
A fost, de-ar mai fi iară ,
Din neamuri tracice, regeşti,
O prea frumoasă ţară.


Şi era una pe pământ
Şi mândră-n toate cele,
Cum e icoana unui sfânt
Şi Luna între stele.


Mă doare-n suflet, când privesc
La tot ce se întamplă,
Şi in mormant mă răsucesc
Şi cuie-mi intră-n tâmplă .


Eu nu mai simt miros de tei
În viata mea postumă,
Nu văd nici vajnici pui de lei,
Doar mucegai şi humă.


Luceferi nu mai strălucesc,
Cand ţara e o rană ,
Copiii mamele-şi bocesc ,
Ca n-au în blide hrană.


Cântat-am graiul românesc,
Această dulce limbă.
Dar astăzi, cei ce-o mai vorbesc,
Prin alte ţări o schimbă .


Degeaba le-am lăsat cu dor
O "Doină", să tresară !
Trecutul nu e viitor
Şi viaţa li-i amară.


Nici harta nu-i ca-n alte dăţi,
Din Nistru până-n Tisa.
Moldova-i astăzi jumătăţi.
Cât rău făcutu-ni-s-a!


Degeaba scris-am eu scrisori
Din vremuri de urgie,
Şi m-am rugat de-atâtea ori,
Mai bine să vă fie.


Avut-am piatră la hotar
Şi-n ţara noastră singuri
Cules-am holde din brăzdar.
Acum n-aveţi nici linguri ...


O, biet popor român sărac,
Cu-o ţară prea bogată!
Tu vino-i răului de hac
Să nu ţi-o vândă toată!


Şi dă-i afară pe străini
Cu toţi îmburgheziţii,
Să nu-ţi mai fie-n alte mâini
Guverne şi poliţii!


Cu trupe de comedianţi,
Numindu-le partide ,
Sunteţi românii emigranţi
Din Rai în ţări aride.


Pierdut-aţi banii ţării-n vânt
Şi-i goală visteria.
Mai daţi şi ape şi pământ
Şi vindeţi România.


Mihai Viteazu v-a lăsat
O ţară mai rotundă.
Voi azi aţi scos-o la mezat,
Străinii vă inundă.


Aveţi întinsul Bărăgan,
Şi nu aveţi o pâine.
Aveţi şi turme şi ciobani,
Dar duceţi vieţi de câine.


Aveţi bogaţii munţi Carpaţi
Şi dulcea Mioriţă,
Păduri de brazi, ce vă sunt fraţi,
Şi flori în poieniţă.


Aveţi o deltă ca-n poveşti,
Vedeţi să nu v-o fure,
Atâtea ape, atâţia peşti
Şi nu mâncaţi nici mure...


Nici vii pe deal nu mai zăresti,
Livezile se-uscară,
Când mărul Ţarii Româneşti
Se-aduce de afară.


Nu vine Mircea cel Batrân,
Nici Ştefan de la Putna,
Să vi-l alunge pe păgân,
Cand voi lăsat-aţi lupta!


Albastrul cerului senin
Se-ntunecă mai tare
De-atâţia nouri de venin,
De-atâta delăsare.


Nu voi a vă-nvăţa de rău,
Ci-ncerc a vă-nţelege.
De ani şi ani cădeţi în hău,
Nimic nu vă mai merge.


Ruşine să vă fie-n veac,
Că v-aţi trădat străbunii,
De parcă n-aţi fi pui de dac,
Ci rude-aţi fi cu hunii!


E adevarat ca va conduce,
Un vajnic Ungurean,
O fi roman, da' nu aduce,
Va vinde cu elan !


Lasati pe-ai vostri guvernanti
Sa va inece-n smoala,
Sa fiti doar simpli figuranti
Pe scena lor de boala?
 
Un singur lucru eu voi sti
In lumea care trece:
Urmasul meu roman va fi
Si muritor si rece.
 
Eu nu mai am ce sa mai sper.
Va vad de-atata vreme
Tarandu-va in trai mizer
De griji si de probleme.
 
Si nici nu pot a mai privi
A voastra neputinta.
Ma-ntorc la starea mea dintâi.
Ma-ntorc in nefiinta.”
 
Luceafarul vorbi profet
Spre neamul lui, spre tara.
Si, lacrimand, se stinse-ncet.
 
Muri a doua oara…
 
Edit: am aflat autorul. Nu e  Adrian Paunescu,  e Marian Bamboi din Bacau, un admirator si  un nelipsit din cenaclurile discipolului sau.

Mesaj catre adolescenti- Tudor Chirila!


luni, 2 aprilie 2012

Numaratoarea inversa

 
De maine incolo, cand cineva ma va intreba cat mai are Cip pana se intoarce, nu voi mai raspunde in luni, ci in zile. 
De maine incepe numaratoarea inversa: 30, 29, 28.....

Teoretic ar trebui sa fiu foarte fericita, dar prcatic nu sunt deloc asa.Toate fricile si temerile mele  n-au disparut nicio clipa, ci sunt condensate in luna acesta. Si cu cat timpul se scurteaza cu atat mi-e frica mai tare.
 In toata aceasta perioada, eu n-am simtit niciodata altceva decat teama, eu n-am putut fi optimista si n-am putut gandi pozitiv nicio secunda, desi toti cei din jurul meu cred ca am depasit  de mult momentele astea.
  A trebuit sa port o masca tot timpul.A  trebuit sa pozez intr-o femeie puternica, ce a invatat sa se descurce singura, ce s-a obisnuit cu ideea singuratatii, careia ii place libertatea si chiar si-ar mai dori-o, care isi poate rezolva singura toate problemele, se poate descurca singura cu doi copii, poate merge si la serviciu, poate plati facturi, rate si impozite, poate face si cumparaturi si mancare si curatenie,se poate distra se poate plimba, poate orice, in acelasi timp.
  Asa te vor cei din jur, asa trebuie sa fii iar daca incerci sa spui exact ceea ce simti, te judeca si iti spun ca e gresit, ca nu-ti foloseste la nimic o astfel de gandire. Iti tin teorii ca si cum chiar ei ar fi trecut prina asta.
 E foarte grea povara disimularii, si pentru Gemeni, care sunt artisit inasa ceva.


Putini inteleg cat e greu, cand vii seara acasa sa nu iti deschida nimeni usa. Sa nu te astepte nimeni. Sa nu te  in brate. Sa nu-ti mangaie fruntea si sa nu-ti sterga lacrima nimeni. Sa te asezi intr-un pat mare si gol si sa strangi in brate o perna.. Sa mergi pe strada si sa te simti jumatate de om.
 Si peste toate astea sa traiesti cu o teama continua. Continua si cumulata,caci am impresia ca ce nu s-a intamplat in 6 luni se poate intampla luna aceasta. Parca sunt obsedata. Am in minte doar imagine statuii din curtea unitatii lui, statuie a unui coleg ce mai avea doua saptamani pana sa vina acasa. Si parca nu-mi erau suficiente gandurile si imaginile mele bolnave, caci aseara fara sa vreau am deschis televizorul in timpul unui episod din " Sotii de militari" desi-mi propusesem de mult sa nu-l mai vad. Ceva m-a facut sa nu schimb canalul. Cred ca a fost cel mai dureros episod si cred ca am plans cel mai mult de cand a plecat Cip. Mai greu decat sa-ti stii sotul acolo, e sa-ti stii copilul.Mai greu decat  sa-ti inmormantezi sotul e sa-ti inmormantezi fiul . Tata si fiu plecati in misiune, tatal scapa, iar fiu moare cand mai avea doua saptamani pan la terminarea misiunii ( fatidice saptamani!!!!)
Am plans ore-n sir,ca o descarcare pentru toate lunile in care m-am abtinut, pentru toti sotii care nu s-au mai intors, pentru toate mamele care nu si-au mai revazut vreodata copiii, pentru saptamanile care urmeaza...
 Plang si ma rog la Dumnezeu. Si iar plang. Si iar ma rog.Si voi plange si ma voi ruga....
.