marți, 26 mai 2009

La Pitici cu doi pici..

Vineri mi-am facut curaj si am plecat singura cu amandoi in parc la pitici. toate bune si frumoase pana am ajuns acolo... apoi,sa te tii madalino,care o apuca in ce directie ii tuna, darius se catara peste tot, briana dupa el, darius vedea cate o bicicleta/ tricicleta/ tractor, ATV si nu mai reuseam sa-l iau de pe-acolo, briana zor nevoie si ea si tot asa.Noroc k am dat peste niste amici si m-au ajutat ei un timp... Apoi am ramas singura cu ei, dar mai obosisera ceva incat darius a fost mai preocupat de nisip si forme, iar briana de o minge si o masinuta.la plecare iarasi show.. darius urla k nu vrea sa plece, briana plangea de oboseala, darius voia in carut, briana in brate, eu nu mai aveam maini cu ce sa imping carutul lumea se uita la noi, ce mai..o minunatie...Cred k eram de tot circul si probabil multi isi spuneau in sinea lor" saraca, vai de ea"..da asta e.si-a facut mila de noi o doamna care pleca si ea si a impins carutul pana in parcare.Acasa , la coborare din masina, alta nebunie..plansete pe darius k vrea sa-l urc scarile in brate. briana deja adormise ,dar nu am avut curaj s-o las in masina si sa-l urc pe darius.asa k am luat-o in bratepe ea, iar pe dari de mana urland ... dar mi-am pus mintea cu nervosul de darius si am crezut k-l pacalesc? nici vorba..pe langa racnetele si urletele de rigoare, nici nu voia sa faca vreun pas... l-am tras mai mult pana in scara, dupa care neavand incotro am urcat cu amandoi in brate.... Aici alta nebunie... nu aveau rabdare sa-i dezbrac si sa-i spal..le era somn si foame si nu ma mai intelegeam cu ei de nicio culoare. Am reusit sa ii asez in pat cu cate un biberon in mana, dar dupa ce au terminat de baut, in loc sa adoarma le-a venit cheful de zbenguiala..si s-au zbenguit pana a cazut briana din pat... Nu pot descrie ce sperietura am tras, caci a vomat instantaneu... pana la urma au adormit amandoi, iar briana nu a mai avut nicio alta manifestare asa incat nu am mai dus-o la spital....

vineri, 22 mai 2009

Cap III - Trezirea conştiinţei

Motto:
Orbul care vede
A fost odată un orb a cărui pasiune era să confecţioneze vaze. Vazele lui erau de toate dimensiunile şi formele. Veneau oameni din toată lumea să i le cumpere, dar el era foarte trist fiindcă nu putea să le vadă, aşa că şi-a încetat lucrul şi a început să se roage pentru o minune. S-a rugat şi s-a tot rugat până când, într-o zi, şi-a recăpătat vederea. S-a apucat din nou de lucru, numai că vazele pe care le făcea nu mai erau frumoase, drept care şi-a închis din nou ochii şi astfel, cu ochii închişi, le-a făcut din nou, la fel de minunate ca înainte. A învăţat astfel că şi cu mâinile poate vedea frumuseţea.
(scrisă de Matthew Webley, în 1996, pe vremea când era în clasa a II-a pimară)
Lăsaţi-vă sufletul să-şi adune gândurile împrăştiate, ca şi cum şi-ar chema acasă copiii rătăciţi. Lăsaţi-l să aştepte neîncetat şi să iubească ziua în care v-a veni Domnul să-l viziteze. (Sf. Macarie )
Dacă nu vom păstra, păzi şi cultiva sămânţa harului ce ne-a fost dat, vom fi lipsiţi de puterea lui însufleţitoare. (Ieromonahul Damaschin Christensen)
De realizat la sfârşit de capitol:
• Dobândirea capacităţii de a de a observa lucrurile şi întâmplările reale le dă copiilor posibilitatea de a progresa mai firesc spre dobândirea unei conştiinţe spirituale.
• A conştientiza şi a accepta cu recunoştinţă şi bucurie darurile lui Dumnezeu înseamnă a urca o treaptă spre dobândirea unei sensibilităţi spirituale intensificate.
• Să arătăm copiilor cum să caute binecuvântările lui Dumnezeu în fiecare zi şi cum să răspundă la ele, după ce le-au fost dăruite.
Aprofundare:
Primul lucru pe care trebuie să-l avem în vedere este cultivarea atenţiei.
Atenţia presupune trezirea conştiinţei.
Este esenţială construirea unei sensibilităţi autentice faţă de realităţile religioase:
• prin experierea unor percepţii autentice legate de realităţile concrete din imediata apropiere a copiilor
• prin extensia acestor percepţii la nivelul tărâmului minunilor
• adăugarea cunoaşterii la uimirea resimţită de copii
Trezirea conştiinţei = acordarea instrumentului gândirii şi simţirii în direcţia vigilenţei faţă de propriile gânduri şi fapte, cât şi conştientizarea recunoscătoare a darurilor lui Dumnezeu către noi.
Copilul trebuie ajutat:
• să observe
• să absoarbă
• să-şi amintească
• să mulţumească zi de zi
pentru binecuvântările divine primite, oricum s-ar manifesta ele.
Astfel se trezeşte “luarea-aminte”, “supravegherea minţii”, “paza minţii” sau “trezvia”:
“Luarea-aminte este semnul pocăinţei neştirbite;
(…) este încredinţarea neîndoielnică a iertării păcatelor;
este începutul vederii (contemplaţiei), căci prin ea aplecându-se, Dumnezeu se arată minţii;
e netulburarea minţii sau mai bine zis oprirea ei;
e înlăturarea gândurilor,
palatul amintirii lui Dumnezeu,
vistieria răbdării necazurilor ce vin asupra noastră.”
(Sf. Nichifor din Singurătate)
La copil, trezvia ţine de aspectele pozitive ale atenţiei lăuntrice (amintesc că autoarea se referă la copiii până în 8 ani).
Se impune deci în mod esenţial asistenţa acordată copiilor în procesul de interpretare corectă a rezonanţei interioare a activităţii senzoriale.
O concepţie greşită:
Viaţa interioară a copiilor trebuie să fie mereu plină de fantezii ridicole şi simulări de tot felul.
Că adulţii ar trebui să alimenteze asemenea închipuiri, pentru dezvoltarea imaginaţiei şi creativităţii.
Nu.
Domnul este Autorul şi Stăpânul imaginaţiei şi al creativităţii.
Priviţi creaţiile Sale:
sunt reale
generează un răspuns din partea noastră.
Există şi fantezii pozitive, dar pentru copii mai mari şi adulţi.
Copiii mai mici, de 3 ani, spre exemplu, sunt abia conectaţi la lumea reală.
Ei descoperă minunile şi frumuseţile magice ale lumii reale.
Deci nu sunt deloc indicate fanteziile.
Dacă li se dă şansa să aleagă, ei vor opta pentru acţiuni reale (a şterge praful, a spăla vase, a curăţa podeaua cu un mop mic etc).
Ei adoră să atingă lucruri reale: scoici, pietre, nisip.
Le place să coase, să privească ilustraţii cu reproduceri de artă sau cu scene din viaţa oamenilor sau animalelor.
Toate acestea le hrănesc fantezia, trezesc conştiinţa şi pun bazele unei cunoaşteri reale.
Scopul ar fi familiarizarea cu transcendenţa, în perspectiva creştin-ortodoxă.
În cel mai bun caz, imaginaţia îi va ajuta pe copii să-L întâlnească pe Dumnezeu.
Activităţi:
• În centrul atenţiei - Psalmul 8 al regelui David - atitudinea de uimire, laudă şi mulţumire
• Cartonaşe pentru rugăciuni de mulţumire : pe cartonaşe neliniate 5×7cm, putem ajuta copiii să scrie rugăciuni de mulţumire , să deseneze ceva legat de acestea; vorbiţi despre culorile care ne fac să ne simţim fericiţi şi puteţi să-i sfătuiţi să le folosească; apoi puteţi capsa împreună aceste cartonaşe, să le agăţaţi la vedere, cu ajutorul unor panglici colorate; citiţi aceste mici rugăciuni zilnic
• Desenaţi cercul vieţii: cercul ne aminteşte de conexiuni, de integritate şi veşnicie; anul liturgic este ciclic, deci putem ajuta copiii să vadă legătura dintre noi şi lume; se poate crea un afiş ori o planşă reprezentând ciclul vieţii; cu ajutorul unei farfurii mari, de ex., se poate trasa un cerc mare, apoi în interiorul lui, desenăm alt cerc mai mic; Cercul reprezintă timpul lui Dumnezeu, nu are nici început, nici sfârşit; cercul desenat în interior ne poate duce cu gândul la Dumnezeu, care e în centrul întregii vieţuiri, în mijlocul vieţii noastre; iată mai jos câteva activităţi ciclice care pot fi explorate:
• activităţile zilnice ale copiilor şi adulţilor (ne trezim, ne spălăm, ne rugăm, mâncăm, ne jucăm, lucrăm etc)
• dimineaţa, prânzul, după amiaza, seara, noaptea;
• anotimpurile;
• însămânţarea, creşterea, recoltarea;
• naşterea, viaţa, moartea;
• ciclurile de viaţă ale unor plante şi animale;
• ciclul liturgic al anului: Paştele, Înălţarea, Rusaliile, Postul Crăciunului, Naşterea Domnului, Postul Paştilor(un timp al prăznuirii, un timp al creşterii, un timp al aşteptării, unul al bucuriei, un timp al pregătirii)
• Jucaţi-vă de-a “Îmi aminesc ziua în care…” : aveţi în vedere cuvintele Psalmului 103 - “Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate binefacerile Lui”; referiţi-vă la împrejurări în care aţi fost fericiţi, sau în care s-a întâmplat ceva deosebit; acceptaţi orice amintire evocată de copii; se pot numi şi amintirile deosebite ale celor cunoscuţi; se pot grupa pe tematici; se pot discuta şi evenimentele neplăcute, reieşind din dialogul purtat, felul în care Domnul a lucrat spre binele nostru în acele împrejurări; rememoraţi povestiri biblice şi vieţile Sfinţilor


Cap. II - Tărâmul minunilor

Motto:
Minunea nu este o forţă care ne împinge pasiv din spate; ea se află în faţa noastră, ne cheamă cu o forţă irezistibilă spre obiectul uimirii noastre şi ne face să înaintăm spre ea, plini de încântare ( Sophia Cavalletti).
Se fac deseori descoperiri interesante, dar nu atunci când privim o privelişte pentru prima dată, ci atunci când privim cu ochi noi ceea ce vedem zilnic. A stimula capacitatea copiilor de a percepe minunea înseamnă a-i ajuta să observe tot ce-i înconjoară cu mai multă atenţie şi luare-aminte (Aline Wolf)


De realizat la sfârşit de capitol:
• A experia momentele în care are loc un miracol echivalează cu a-ţi deschide sufletul faţă de Dumnezeu, a ţi-l umple de evlavie şi veneraţie, a te pregăti pentru închinare şi slujire.
• Minunile se află în jurul nostru - trebuie doar să ne oprim din activităţile noastre de rutină, să ne facem timp pentru a le privi.
• Să stimulăm dragostea de frumos a copiilor - faţă de natură, artă, muzică, literatură.
Aprofundare:
A păşi pe tărâmul minunilor înseamnă a ne opri, a privi şi a observa cu atenţie tot ceea ce e frumos în lumea pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu.
A realiza în acest timp că percepem în acest fel o fărâmă din frumuseţea divină.
Doar cei care îşi vor odihni mintea în aceste frumuseţi vor putea să se închine, din adâncul inimii, în duh şi-n adevăr, Supremului Artist şi Arhitect al lumii.
Astfel ne pregătim pentru închinare şi slujire.
E mai lesne a simţi frumuseţea, decât a o defini, a o admira decât a o explica.
Uimirea se revarsă din adâncul fiinţei.
Sensibilitatea nativă faţă de frumos a copiilor trebuie păstrată prin experienţele zilnice pe care adulţii li le pot oferi.
Să căutăm frumuseţea în jur şi să-i obişnuim pe copii s-o admire. Chiar dacă e mai greu la oraş…
Scoicile pot fi admirate în vase din material transparent, aşezate prin casă.
Norii se lasă şi ei observaţi, în multitudinea lor de forme.
Păsările, plantele de apartament, reproducerile după opere de artă sunt alte exemple.
De asemenea, studiul poeziei, istoriei, artelor şi literaturii, sunt utile pentru a căuta ceea ce e frumos şi ziditor.
“... în lumea modernă în care trăim avem mare nevoie de lucruri şi frumuseţi simple, elementare, nu numai de o viaţă spirituală. Este absolut necesar să ne înălţăm sufletele înainte de a încerca să participăm la o viaţă spirituală autentică. A ignora sau a omite acestă fază iniţială va duce la ariditate lăuntrică şi la impostură.“
Pe copii nu-i nevoie să-i înveţe nimeni nimic despre minuni.
E nevoie doar de a le crea prilejuri de a păşi pe tărâmul minunilor.
Astfel se deschide inima spre Dumnezeu.
“ Numai minunea poate înţelege neînţeleasa lui putere” (Sf. Maxim Mărturisitorul)
Activităţi:
• plimbări pentru observare - în care să ne împărtăşim reciproc trăirile (”plimbaţi-vă cu văzul, cu auzul, cu pipăitul, cu mirosul…”)
• plimbări în care putem să ne propunem să culegem flori, frunze, scoici, pietre… tot ceea ce poate fi admirat; se pot aşeza în casă apoi, pentru observare şi admirare
• desene copiate prin frecarea hârtiei cu grafit; e nevoie de coli albe sau calc, grafit sau creioane cerate de pe care s-a desprins hârtia; aşezând coala deasupra unei frunze sau bucăţi de scoarţă de copac, se haşurează prin frecare conturul şi se descoperă forme interesante (la fel se poate proceda cu suprafaţa scoicilor)
• colecţionaţi reproduceri de artă, gravuri, litografii, stampe de mărimea unei cărţi poştale; Păstraţi-le într-un coşuleţ într-un loc accesibil copiilor, împreună cu mici suporturi tip şevalet; copiii le pot alege pe cele care le preferă, le pot aşeza în locuri dorite de ei, le pot shimba şi admira în tot acest timp; se dezvoltă spiritul de observaţie şi capacitatea de a face opţiuni.

joi, 21 mai 2009

O tauroaica adevarata

Briana nu se dezice de la trasaturile generale ale zodiei ei....ambitioasa, hotarata,perseverenta si chiar dura... Vorba cuiva din anturaj:" cred k va va alinia pe toti"...
Deja a inceput. Daca nu ii indeplinesti imediat dorinta, dar imediat, incepe un plans isteric de crezi k cel putin si-a rupt vreo mana...Daca o lasi din brate si ea nu si-a dorit asta, e jale..urla de ne aud vecinii si cred poate k o bat...
Daca o atingi din greseala se arunca pe jos se tavaleste si plange de crezi k vai draga doamne ce a patit...
Si nu in ultimul rand, chiar daca o superi sau nu, daca ea crede de cuviinta , iti arde cateva palme de nu te vezi... Intai a inceput cu darius, si ma gandeam k e un fel de joaca, dar cand ne-a luat si pe noi la rand, asa fara motiv, am inceput sa intram la griji... nu stiu ce o determina sa loveasca si mai ales ce o face sa fie serioasa si chiar suparata cand ne arde cate una... Doar eu nu-i bat, darius nu a lovit niciodata pe nimeni.. . Nu stiu de unde si pana unde sa fie ea batausa...
La inceput ne-am amuzat, dar acum a devenit serioasa problema , mai ales k nu stim ce sa-i explicam lui darius ca sa nu i-o-ntoarca si el. Imi este si mila de el cand si-o ia. uneori incepe sa planaga si il iau in brate, dar maimuta geloasa imediat protesteaza si vine la el si-i mai trage una. Tot ii explic k nu e bine, k nu e frumos, k doare dar ea habar n-are ce vorbesc eu...Uneori se amuza terbil cand ne loveste...
Acum sunt la capitolol ingnorare, dar nu cred k darius va mai suporta mult. Mi-e sa nu-i faca vreun rau in vreun moment in care nu suntem noi in preajma...
tauroaica frate...impunge pe toata lumea.

miercuri, 20 mai 2009

mmm...ce bune e tzatzelele astea....!!!

Darius e pasionat de tzatzi de pe-acum. De fapt de mult timp e ,dar n-am scris eu niciodata. Nu ma pot dezbrca fara k el sa piarda momentul.
In schimb zilele astea a descoperit alte tzatzele.. ale unei papusi barbie primite de briana la ziua ei. Eu fiind in bucatarie ,iar el in sufragerie il aud: mmmmm... e bune e tzatzele astea...mmmmm....cand intru, ce sa vad...dezbracase papusa o pupa si se prefacea k suge de la ea...Bineinteles k am inceput sa rad, iar el fericit de marea descoperire mi le arata mai de aproape....
In alta zi l-am gasit cu bluza ridicata si cu Jery( pisica lui favorita din plus)in brate la el, pus sa suga tzatzica... : mami, jery papa tzatzica..mmmm e buna e...

luni, 18 mai 2009

lucruri bune...

am scris intai despre cele rele intamplate in ultimul timp.... trebuia sa le fi scris doar pe cele bune si frumoase, dar astea se uita repede....De exemplu darius a scos o multime de perle dar nu-mi mai amintesc niciuna. Sper de-acum inainte sa nu mi se mai intample asta si sa-mi fac timp sa notez de fiecare data.
Evenimentul cel mai frumos ce a marcat luna asta a fost motzul Brianei si implinirea primului ei anisor.... emotionant si distractiv... Am serbat in aer liber, la camping, doua zile la rand caci am avut invitati multi,multi si nu ne-am fi descurcat intr-o singura zi...
In prima zi au fost mamici cu bebici( prietenele noastre de pe forum) iar a doua zi- gasca si nasii...

Prima petrecere












A doua petrecere









Briana a implinit 1 AN!!!!!

lucruri rele...

Nu-mi vine sa cred ca n-am mai avut timp sa scriu niciun cuvant de mai bine de 2 saptamani.... Dar asa se intampla de fapt de fiecare data cand e mama soacra in vizita. Cum sa stau la calculator si ea sa trebaluiasca sau sa se joace cu copiii??!! Ar fi o nesimtire din partea mea, nu?( dar ce bine mi-ar fi prins sa fiu asa...).M-as mai fi odihnit un pic si eu cum fac acum, cand ea a plecat si copiii dorm...Casa e vraiste, dar abia asteptam sa revin la micile si vechile mele obiceiuri,forumul si mai nou blogul... Sunt oazele mele de relaxare cand dorm piticii. Si ieri am avut timp, dar incepusem cartea lui Dan Puric- "Cine suntem?"-care m-a captivat si pe care am vrut s-o termin .Bineinteles k n-am reusit dar macar ma bucur ca am citit mai mult de 50 de pagini. de mult n-am mai reusit o asemenea performanta, cu exceptia zilei de miercuri, cand am aflat k la 17 am ultimul examen la master si cand a trebuit sa trec in 3 h prin cele 100 de pagini ale cursului... Sper din tot sufletul sa iau examenul caci altfel pied tot masterul....
S-au intamplat o multime de lucruri in astea 2 saptamani inc are n-am mai scris... Lucruri rele, lucruri bune si frumoase. De cele rele n-as vrea sa-mi aduc aminte, dar nu prea am cum caci ele se rezuma la bani, iar cand nu ai, n-ai cum sa uiti.
D-l ministru Boc a dat o minunata lege prin care a taiat militarilor 2 sporuri,ce insumeaza 24 %din salariu... asa deodata jap un sfert din salariu, frumos, nu?..... niciodata nu a marit salariul cu atatea procente, dar de taiat ce usor a fost...Sper macar sa se opreasca aici si sa nu ii mai tune si altceva!
A doua zi dupa chestia asta, primesc instiintare k firma noastra( minuntata mea firma si a Atenei) a intrat in lichidare si s-a numit un lichidator. Sun la firma respectiva si cand aflu scorurile sa cad jos: 1500 lei onorariul lichidatorului si 1000 lei cheltuiele de lichidare... Am ramas masca...Nici acum cred k nu mi-am revenit, dar sper din tot sufletul sa gasesc vreo solutie si sa nu platesc atat. Si inca o lege data de minunatul domn Boc care se pare k ne afecteaza este cea cu impozitul forfetar care cica trebuie platit chiar daca nu am desfasurat activitate... daca este pe 0 platim cate 2 mil pe luna, dar nu incepand cu 1 mai cand s-a dat legea, ci de la 31 decembrie a anului trecut...sa innebunesc nu alta cand am auzit si de asta.. deci la cei 2500 s-ar mai adauga inca 1000 de la impozit...Parca nici nu e vorba de mine aici, asa mi se pare..pur si simplu nu-mi vine sa cred... Sper din tot sufletul si ma rog la dumnezeu sa gasim o solutie la chestia asta si sa se faca dreptate intr-un fel caci e strigator la cer k o firma care a functionat doar 3 luni sa plateasca 3500 k sa fie inchisa...