Cap. II - Tărâmul minunilor

Motto:
Minunea nu este o forţă care ne împinge pasiv din spate; ea se află în faţa noastră, ne cheamă cu o forţă irezistibilă spre obiectul uimirii noastre şi ne face să înaintăm spre ea, plini de încântare ( Sophia Cavalletti).
Se fac deseori descoperiri interesante, dar nu atunci când privim o privelişte pentru prima dată, ci atunci când privim cu ochi noi ceea ce vedem zilnic. A stimula capacitatea copiilor de a percepe minunea înseamnă a-i ajuta să observe tot ce-i înconjoară cu mai multă atenţie şi luare-aminte (Aline Wolf)

De realizat la sfârşit de capitol:
• A experia momentele în care are loc un miracol echivalează cu a-ţi deschide sufletul faţă de Dumnezeu, a ţi-l umple de evlavie şi veneraţie, a te pregăti pentru închinare şi slujire.
• Minunile se află în jurul nostru - trebuie doar să ne oprim din activităţile noastre de rutină, să ne facem timp pentru a le privi.
• Să stimulăm dragostea de frumos a copiilor - faţă de natură, artă, muzică, literatură.
Aprofundare:
A păşi pe tărâmul minunilor înseamnă a ne opri, a privi şi a observa cu atenţie tot ceea ce e frumos în lumea pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu.
A realiza în acest timp că percepem în acest fel o fărâmă din frumuseţea divină.
Doar cei care îşi vor odihni mintea în aceste frumuseţi vor putea să se închine, din adâncul inimii, în duh şi-n adevăr, Supremului Artist şi Arhitect al lumii.
Astfel ne pregătim pentru închinare şi slujire.
E mai lesne a simţi frumuseţea, decât a o defini, a o admira decât a o explica.
Uimirea se revarsă din adâncul fiinţei.
Sensibilitatea nativă faţă de frumos a copiilor trebuie păstrată prin experienţele zilnice pe care adulţii li le pot oferi.
Să căutăm frumuseţea în jur şi să-i obişnuim pe copii s-o admire. Chiar dacă e mai greu la oraş…
Scoicile pot fi admirate în vase din material transparent, aşezate prin casă.
Norii se lasă şi ei observaţi, în multitudinea lor de forme.
Păsările, plantele de apartament, reproducerile după opere de artă sunt alte exemple.
De asemenea, studiul poeziei, istoriei, artelor şi literaturii, sunt utile pentru a căuta ceea ce e frumos şi ziditor.
“... în lumea modernă în care trăim avem mare nevoie de lucruri şi frumuseţi simple, elementare, nu numai de o viaţă spirituală. Este absolut necesar să ne înălţăm sufletele înainte de a încerca să participăm la o viaţă spirituală autentică. A ignora sau a omite acestă fază iniţială va duce la ariditate lăuntrică şi la impostură.“
Pe copii nu-i nevoie să-i înveţe nimeni nimic despre minuni.
E nevoie doar de a le crea prilejuri de a păşi pe tărâmul minunilor.
Astfel se deschide inima spre Dumnezeu.
“ Numai minunea poate înţelege neînţeleasa lui putere” (Sf. Maxim Mărturisitorul)
Activităţi:
• plimbări pentru observare - în care să ne împărtăşim reciproc trăirile (”plimbaţi-vă cu văzul, cu auzul, cu pipăitul, cu mirosul…”)
• plimbări în care putem să ne propunem să culegem flori, frunze, scoici, pietre… tot ceea ce poate fi admirat; se pot aşeza în casă apoi, pentru observare şi admirare
• desene copiate prin frecarea hârtiei cu grafit; e nevoie de coli albe sau calc, grafit sau creioane cerate de pe care s-a desprins hârtia; aşezând coala deasupra unei frunze sau bucăţi de scoarţă de copac, se haşurează prin frecare conturul şi se descoperă forme interesante (la fel se poate proceda cu suprafaţa scoicilor)
• colecţionaţi reproduceri de artă, gravuri, litografii, stampe de mărimea unei cărţi poştale; Păstraţi-le într-un coşuleţ într-un loc accesibil copiilor, împreună cu mici suporturi tip şevalet; copiii le pot alege pe cele care le preferă, le pot aşeza în locuri dorite de ei, le pot shimba şi admira în tot acest timp; se dezvoltă spiritul de observaţie şi capacitatea de a face opţiuni.