Cap III - Trezirea conştiinţei

Motto:
Orbul care vede
A fost odată un orb a cărui pasiune era să confecţioneze vaze. Vazele lui erau de toate dimensiunile şi formele. Veneau oameni din toată lumea să i le cumpere, dar el era foarte trist fiindcă nu putea să le vadă, aşa că şi-a încetat lucrul şi a început să se roage pentru o minune. S-a rugat şi s-a tot rugat până când, într-o zi, şi-a recăpătat vederea. S-a apucat din nou de lucru, numai că vazele pe care le făcea nu mai erau frumoase, drept care şi-a închis din nou ochii şi astfel, cu ochii închişi, le-a făcut din nou, la fel de minunate ca înainte. A învăţat astfel că şi cu mâinile poate vedea frumuseţea. (scrisă de Matthew Webley, în 1996, pe vremea când era în clasa a II-a pimară)
Lăsaţi-vă sufletul să-şi adune gândurile împrăştiate, ca şi cum şi-ar chema acasă copiii rătăciţi. Lăsaţi-l să aştepte neîncetat şi să iubească ziua în care v-a veni Domnul să-l viziteze. (Sf. Macarie )
Dacă nu vom păstra, păzi şi cultiva sămânţa harului ce ne-a fost dat, vom fi lipsiţi de puterea lui însufleţitoare. (Ieromonahul Damaschin Christensen)
De realizat la sfârşit de capitol:
• Dobândirea capacităţii de a de a observa lucrurile şi întâmplările reale le dă copiilor posibilitatea de a progresa mai firesc spre dobândirea unei conştiinţe spirituale.
• A conştientiza şi a accepta cu recunoştinţă şi bucurie darurile lui Dumnezeu înseamnă a urca o treaptă spre dobândirea unei sensibilităţi spirituale intensificate.
• Să arătăm copiilor cum să caute binecuvântările lui Dumnezeu în fiecare zi şi cum să răspundă la ele, după ce le-au fost dăruite.
Aprofundare:
Primul lucru pe care trebuie să-l avem în vedere este cultivarea atenţiei.
Atenţia presupune trezirea conştiinţei.
Este esenţială construirea unei sensibilităţi autentice faţă de realităţile religioase:
• prin experierea unor percepţii autentice legate de realităţile concrete din imediata apropiere a copiilor
• prin extensia acestor percepţii la nivelul tărâmului minunilor
• adăugarea cunoaşterii la uimirea resimţită de copii
Trezirea conştiinţei = acordarea instrumentului gândirii şi simţirii în direcţia vigilenţei faţă de propriile gânduri şi fapte, cât şi conştientizarea recunoscătoare a darurilor lui Dumnezeu către noi.
Copilul trebuie ajutat:
• să observe
• să absoarbă
• să-şi amintească
• să mulţumească zi de zi
pentru binecuvântările divine primite, oricum s-ar manifesta ele.
Astfel se trezeşte “luarea-aminte”, “supravegherea minţii”, “paza minţii” sau “trezvia”:
“Luarea-aminte este semnul pocăinţei neştirbite;
(…) este încredinţarea neîndoielnică a iertării păcatelor;
este începutul vederii (contemplaţiei), căci prin ea aplecându-se, Dumnezeu se arată minţii;
e netulburarea minţii sau mai bine zis oprirea ei;
e înlăturarea gândurilor,
palatul amintirii lui Dumnezeu,
vistieria răbdării necazurilor ce vin asupra noastră.”
(Sf. Nichifor din Singurătate)
La copil, trezvia ţine de aspectele pozitive ale atenţiei lăuntrice (amintesc că autoarea se referă la copiii până în 8 ani).
Se impune deci în mod esenţial asistenţa acordată copiilor în procesul de interpretare corectă a rezonanţei interioare a activităţii senzoriale.
O concepţie greşită:
Viaţa interioară a copiilor trebuie să fie mereu plină de fantezii ridicole şi simulări de tot felul.
Că adulţii ar trebui să alimenteze asemenea închipuiri, pentru dezvoltarea imaginaţiei şi creativităţii.
Nu.
Domnul este Autorul şi Stăpânul imaginaţiei şi al creativităţii.
Priviţi creaţiile Sale:
sunt reale
generează un răspuns din partea noastră.
Există şi fantezii pozitive, dar pentru copii mai mari şi adulţi.
Copiii mai mici, de 3 ani, spre exemplu, sunt abia conectaţi la lumea reală.
Ei descoperă minunile şi frumuseţile magice ale lumii reale.
Deci nu sunt deloc indicate fanteziile.
Dacă li se dă şansa să aleagă, ei vor opta pentru acţiuni reale (a şterge praful, a spăla vase, a curăţa podeaua cu un mop mic etc).
Ei adoră să atingă lucruri reale: scoici, pietre, nisip.
Le place să coase, să privească ilustraţii cu reproduceri de artă sau cu scene din viaţa oamenilor sau animalelor.
Toate acestea le hrănesc fantezia, trezesc conştiinţa şi pun bazele unei cunoaşteri reale.
Scopul ar fi familiarizarea cu transcendenţa, în perspectiva creştin-ortodoxă.
În cel mai bun caz, imaginaţia îi va ajuta pe copii să-L întâlnească pe Dumnezeu.
Activităţi:
• În centrul atenţiei - Psalmul 8 al regelui David - atitudinea de uimire, laudă şi mulţumire
• Cartonaşe pentru rugăciuni de mulţumire : pe cartonaşe neliniate 5×7cm, putem ajuta copiii să scrie rugăciuni de mulţumire , să deseneze ceva legat de acestea; vorbiţi despre culorile care ne fac să ne simţim fericiţi şi puteţi să-i sfătuiţi să le folosească; apoi puteţi capsa împreună aceste cartonaşe, să le agăţaţi la vedere, cu ajutorul unor panglici colorate; citiţi aceste mici rugăciuni zilnic
• Desenaţi cercul vieţii: cercul ne aminteşte de conexiuni, de integritate şi veşnicie; anul liturgic este ciclic, deci putem ajuta copiii să vadă legătura dintre noi şi lume; se poate crea un afiş ori o planşă reprezentând ciclul vieţii; cu ajutorul unei farfurii mari, de ex., se poate trasa un cerc mare, apoi în interiorul lui, desenăm alt cerc mai mic; Cercul reprezintă timpul lui Dumnezeu, nu are nici început, nici sfârşit; cercul desenat în interior ne poate duce cu gândul la Dumnezeu, care e în centrul întregii vieţuiri, în mijlocul vieţii noastre; iată mai jos câteva activităţi ciclice care pot fi explorate:
• activităţile zilnice ale copiilor şi adulţilor (ne trezim, ne spălăm, ne rugăm, mâncăm, ne jucăm, lucrăm etc)
• dimineaţa, prânzul, după amiaza, seara, noaptea;
• anotimpurile;
• însămânţarea, creşterea, recoltarea;
• naşterea, viaţa, moartea;
• ciclurile de viaţă ale unor plante şi animale;
• ciclul liturgic al anului: Paştele, Înălţarea, Rusaliile, Postul Crăciunului, Naşterea Domnului, Postul Paştilor(un timp al prăznuirii, un timp al creşterii, un timp al aşteptării, unul al bucuriei, un timp al pregătirii)
• Jucaţi-vă de-a “Îmi aminesc ziua în care…” : aveţi în vedere cuvintele Psalmului 103 - “Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate binefacerile Lui”; referiţi-vă la împrejurări în care aţi fost fericiţi, sau în care s-a întâmplat ceva deosebit; acceptaţi orice amintire evocată de copii; se pot numi şi amintirile deosebite ale celor cunoscuţi; se pot grupa pe tematici; se pot discuta şi evenimentele neplăcute, reieşind din dialogul purtat, felul în care Domnul a lucrat spre binele nostru în acele împrejurări; rememoraţi povestiri biblice şi vieţile Sfinţilor