vineri, 26 iunie 2009

Adio pampers!.....cu drag, Darius



S-a mai incheiat un capitol din Jurnalul copilariei lui Darius si anume cel al pampersului.Ma gandeam k nu vom mai scapa odata de chinul acesta, iar acum cand am scapat sunt un pic trista...nu mai e bebelus....
Nu mai era de mult bebelus, dar acum cand il vad cum se duce singur la olita, cum isi da chiloteii jos, cum merge uneori la WC, ridica singur capacul si se inalta pe varfuri ca sa poata ajunge, cum face din picioare "k baietii" la copac atunci cand suntem afara, realizez cat a crescut, cat s-a maturizat. Noaptea nu face deloc, iar dimineata cand se trezeste merge direct la olitza...E foarte fericit si isi spune "bavoo "de fiecare data.
E incredibil saltul pe care l-a facut. Pana mai ieri uda toti pantalonii , facea pe covor sau pe unde il apuca, avea oroare de olita si n-avea rabdare sa stea pe ea si acum deodata face lucruri de oameni mari.... Chiar nu am realizat cand s-a rupt cu desavarsire de pampers, pentru k l-am lasat pe el sa decida momentul.... si a decis: la 2 ani jumate a considerat ca e timpul .
Ne amuzam teribil de cate ori face kk si ne cheama sa ne arata "opera" .In functie de marime/ consistenta/ forma/ numar de bucati ne descrie ce a facut: un ursulet, un elefant( "uite ale tompa"), niste gargarite, un iepuras ( "uite mami ulechile, ce mali sunt!") etc...
O cearta pe Briana de cate ori vede k ii schimbam pampersul: "bianule, teci la olita, lusine faci kk pi tine! esti depdepsita! auzi: depdepsita!
Toate acestea se intampla de aproximativ o luna numai k eu am uitat sa notez....

joi, 25 iunie 2009

Nici blogul nu ma asculta...

nu stiu ce d-zeu se intampla cu blogul meu k nu mai raspunde la nicio comanda..nici macar nu ma lasa sa ma loghez. K sa intru pe el trebuie sa dau cautare pe google si de acolo sa intru.dar daca vreau sa folosesc vreo optiune din bara de sus, gen personalizare, postare, nimic..acum am observat k nici macar nu-mi permite sa postez comentarii.... chiar ma depaseste situatia...helpp!!!!!!!!!!

miercuri, 24 iunie 2009

EU!!!!!!!!!!!!!!

Darius este intr-o perioadade gratie... este perioada lui EU...Stiu ca alti copii trec prin perioade gen "nu", "nu vreau", "de ce?", dar de asta EU n-am auzit.Eu fac totul-adica EL) Eu dechid bidideru, eu iau lapte ( ce bidon vre el, nu cel care este desfacut) Eu iau ousolu ( cel care i se pare mai frumos, nu unul luat la intamplare de mine) eu inchid bidireru, eu iau castronu( alege din 6 castroane la fel, unul pe care il veea el.daca ii dau eu e vai si-amar), eu parg ousolu( sa nu cumva sa indraznesc sa fac eu asta k trebuie s-o luam de la capat), eu bat ousolu,eu pun tigaia, eu pun uleiu.....Mai ramane sa dea el foc, dar ii este frica si ma lasa pe mine.
Cand facem laptele, cand punem masa, cand se imbraca, cand se dezbraca, cand se uraca in masina, cand coboara din masina, cand bag rufe la spalat, cand scot rufele de la spalat, cand il spal,cand.... EU, EU, EU... o sa ma dispere cu aceste EU. de fapt uneri il inlocuieste cu "Daius", dar tot aia....
Daca nu-l las sa faca el vreunul din lucrurile astea in secunda doi incepe sa planga de zici k i-am rupt cel putin o mana.
In cazul in care cine stie cum i-a scapat si n-a facut el vreun lucru, precis observa si nu ii convine. Daca ii pun laptele in biberon fara sa fie el de fatza sa aleaga biberonul, e jale... trebuie sa-l rastorn sau sa-i aduc altul in sticla in care ii tuna in momentul acela. daca ii pun apa intr-o cana o schimaba chiar daca la noi toate sunt indentice ( verzi,de la jacobs).
Nu stiu ce sa fie asta? Criza de personalitate, de identitate,alint, rasfat,educatie gresita... chiar nu stiu?!Si mai ales nu stiu cum sa fac sa se termine nebunia, pentru k dureaza de cateva saptamani bune. La inceput credeam k face doar cand e obosit, infometat sau nervos, dar pe masura ce timpul a trecut si situatia s-a agravat....
Cred k seamana foarte mult cu bunicul lui ( tatal meu). imi povestea bunica, d-zeu s-o ierte, cum tata cand era mic, se trezea noaptea sa bea apa. Trebuia neaparat sa aprinda lamapa ( prin anii 50 la tzara inca nu era curent)si el cerea apa din cana/ paharul care nu era pe noptiera. o vreme i-au cantat in struna, pana cand n-au mai rezistat si l-au calamt cu niste palme la fund....
La noi nu se mai practica metoda, dar tare mi-e ca-ntr-o buna zi voi uita regula asta....
Nu mai spun de mizeria pe care o face de cand cu acest EU: cand isi pune cerale, cand pune cacao in lapte, cand pune dero in masina de spalat, cand ma ajuta la prajituri sau la mancare,cand isi toarna apa dintr-o sticla in alta, cand ii da mancare brianei... Am ajuns sa aspir de cel putin 3 ori pe zi si tot nu se vede....
Si palnsul isteric daca ii refuzi ceva ma doboara...
Azi m-a innebunit k voia El sa-si puna desene la calculator sau la DVD...
Astept ceva sfaturi de la voi.....

marți, 23 iunie 2009

Copii "ascultatori",...mama "autoritara"

video

Dialog cu fi-miu

D : mami, hai jucam tzatzele….
Eu: hai..( Si il as sa-mi ridice tricoul)
D:mami, Dai papa latic, da? ( si incearca sa suga)
Eu: Dari, dar mami nu mai are laptic!
D: da cine a papat, tati?
Eu: nu, Darius si cu Briana..
D se uita neincrezator la mine si-mi zice: hai apasa butonu sa vina laticu( ma vedea cum incercam daca mai am lapte cand o alaptam pe Briana)
Eu: Dari, dar nu mai este laptic, nu intelegi?
D: Hai sa punem....
Eu: Ce sa punem?
D: Latic..
Eu : De unde?
D: de la bidider…( frigider…)
Ma apuca un ras nebun, iar dupa ce ma linistesc si il pup, imi zice:
-Mami hai punem atunci popotel… ( compotel)

marți, 16 iunie 2009

Ceremonialul contopirii

Incepe printr-un simplu zambet...Momente unice acopera adancurile celor mai nebanuite trairi. Sentimente nobile insufletesc, dand culoare si sens vietilor indragostitilor.



Ceremonialul contopirii a doua persoane intr-una singura este momentul cel mai de pret al vietii, moment in care cursa pentru atingerea fericirii a luat sfarsit.


Au gasit fericirea si e momentul sa o traiasca, regasind-o in sentimente profunde ce abia acum prind contur: dragoste, implinire. Cuvintele par insa sa nu surprinda toate subtilitatile si nuantele sentimentelor.


De-a lungul timpului a luat nastere acel sentiment pe cat la indemana tuturor, pe atat de greu de concretizat in realitatea vietii - dragostea adevarata, pura si sincera. Acest sentiment se desavarseste in cadrul momentului unic si sfant din viata oricarui cuplu, prin transformarea visului in realitate, realitatea unui nou inceput - casatoria.


Unicitatea acestui moment o regasim pana si in cele mai aparent nesemnificative detalii ce il definesc, creand feerie, trairi, emotii si totodata nostalgie si fericire cu fiecare rememorare, un tablou ce ramane viu, adanc intiparit in mintea si sufletele celor care au renascut si au inceput o viata noua, cladita prin descoperirea celui mai curat sentiment, iubirea adevarata.



Iar noi, le-am fost alaturi, martori si parinti, traind langa ei marea Taina a Casatoriei, nuntindu-ne parca inca o data.....




















joi, 11 iunie 2009

Omida cacacioasa ...si alte dude....

Briana a primt de ziua ei de la Adina(Isidora) o multime de carti, dar cum ea nu stie sa citeasca, o ajuta fratiorul ei. "Omida mancacioasa" a fost preferata lui si m-a pus sa i-o citesc de nenumarate ori.Ieri, fiind in sufragerie il aud citindu-i brianei:
-omida cacacioasaaaa....un ousol la soale, a esit omida....uiteo,aici...bianule, uita-te aici....( ii arata de zor cu degetelul in carte).omida era foame si a papat un mar, capsunici,pococale...da tot era foame....uite bianule..a papat bombonici si a dulut butica, vezi?..bianule, uita-te aici( briana tot tragea de carte). Asaaa, mai depalte... a papat ghetata, pajitulica,bombonici..si a dulut butica, vezi...nu papi bombonici mute k doale butica, da? Dupa aia s-a culcat la casuta eiiiii..si a esit o flututricaaaa....bavoooooooo( se aplauda singur)

Imi venea sa-i mananc pe amandoi nu alta....de-abia astept sa vorbeasca si briana si sa treg cu urechea la discutiile lor savante...
Imi pare rau k nu retin si nu notez toate cuvintele pe care le stalceste, k ne topim cand il auzim.... Nu vrem sa-l corectam pentru k vrem sa ne bucuram cat mai mult de copilaria lor...Nu stiu daca e bine sau nu, dar sunt convinsa ca voi duce dorul zilelor astea.

II place sa se joace de-a bucataritul si face mancare: cica face ciobica si pune vovovel( morcovel), vavavete( castravete), sale(sare), olez, catofei mesteca in ea o gusta, iar mai pune sale un pic, iar o gusta si exclama:...mmmm e buna e...vei si tu mami? bineinteles k vreau si eu, gust, il laud si incepe sa hraneasca jucariile...

Ii este foarte frica de cuvantul "pedepsit". nu stie ce inseamna dar daca aude k il pedepsesc se linisteste orice ar face. Cand se supara pe briana sau cand o aude plangand, ia exact atitudinea mea si tonul serios si ii striga:
- Bianule, teci a patut, cameaza-te( calmeaza-te) vlei sa te depdepsec( pedepsesc)? eeeee!!!( si o apostrofeaza cu degetul)

Cand fumeaza buni daca il intreb ce face imi raspunde :" mumezi gazeri"( fumezi tigari)

Cand vede o masina lovita pe un ton grav ne spune:
- a chicat...a facut buba ...n-a acultat de mamica lui....

miercuri, 10 iunie 2009

a fost ziua mea...

N-am avut timp sa scriu despre asta ,bineinteles, si a trecut aproape o saptamana ....Daca nu erau prietenii sa ma sune ,sa-mi trimita mesaje sau sa ma viziteze, cred k si uitam...Le multumesc tuturor k nu m-au uitat chiar daca anul acesta n-am sarbatorit....In schimb a fost una din cele mai frumoase aniversari pentru k am petrecut-o relaxandu-ma in saloane de infrumusetare....am fost o doamna, ce... doamne iarta-ma...

Nu pot trece cu vederea ( memoria) urarea memorabila a Monicai(Doc) :La multi ani Madaluta, sa fii fericita langa cei pe care ii alegi tu, sa poti trai fiecare moment si sa te umpli de fericirea prezentului, sa iti intaresti inima in fata celor care iti fac rau si sa o deschizi larg pentru a te bucura de toate lucrurile frumoase din jur. Sa ai puterea sa ceri ce vrei si ce ai nevoie, sa intinzi mana si sa culegi roadele tuturor gandurilor si gesturilor de bunatate.
sa-ti fie marea calauza a statorniciei si schimbarii, in fiecare zi la fel, in fiecare zi alta.(ca orice geamana care se respecta)


si postarea Andreei de pe blogul ei:

"Ea este Madalina. Cosanzeana cu cosite contemporane, ochi migdalati albastri si blog despre micutii Darius si Briana. Cand te afli in preajma-i totul pluteste seren. Emana multa suavitate. Aveti in imagine zana cea buna din povestile televizate rusesti pe care le vedeam pe vremuri in copilarie duminica pe antena Chisinaului? Spargand aparente este o mama luptatoare. Cu multa vointa si consecventa. N-ai fi zis, privind-o vorbind mai mereu soptit, mai mult cantat, in permanenta ezitand intre doua pareri, cautand cu privirea aprobarea poate, a celor din jur… Presimt ca este si o buna prietena. Nu sunt o apropiata a cercului sau restrans, dar cred ca impartaseste relatii de sincera prietenie cu persoane de acelasi calibru ales. Este o sotie adorata de al ei sot, frumoasa si iubitoare. Viata i-a sortit si fericirea imensa, desemnandu-i cercul vital intre cele trei inimi dedicate care, in consecinta, ii apartin. "

joi, 4 iunie 2009

LA UN AN SI O LUNA


Scriu mai mult despre darius, iar maimutica mica e considerata inca mica pentru a face ceva notabil.Imi pare tare rau k se intampla asa, dar tot ce face darius e in premiera, pe cand ce face draga de ea, am mai vazut. Totusi de fiecare data cand face ceva nou, ne amuza sau ne creste inima de bucurie, dar mai de fiecare data uit sa si notez. Asa am ajuns sa nu mai tin minte nici cand a zis prima data "mama". Sper sa nu ma judece mai tarziu si sa imi reproseze fiindca nu o fac intentionat deloc.
Acum la un an si o luna spune destul de multe lucruri si mai ales pricepe tot. Primul cuvant constient a fost "apa". acum spune mama, tata, bau, uff,, dai( dari), catelul face a-a-a, pisica mau-mau, purcelul- (nu pot reproduce)....
urca si coboara din pat cu o usurinta nemaipomenita de parca toata viatza ei numai asta a facut. Daca ii dai un obiect si-i spui sa il dea cuiva din familie intelege si il duce. A inteles chiar sa duca un magnet sa-l lipeasca de frigider( m-a lasat masca). Se joaca mult cu darius, numai k el o trateaza k pe un copil de varsta lui sau chiar mai mare si de multe ori o dezechilibreaza sau o loveste... dar ea tine la gluma, se ridica si continua joaca. Darius cred k nu intelegea atat de multe la varsta asta sau poate am uitat eu, dar sunt frapata cand ii vad jucandu-se de-a ascunsa (bau)sau de-a prinsa, sau se gadila si tavalesc pe jos, se musca, se imbratiseaza, dau noroc, bat palma, se intrec la urcat scari( briana tinuta de manute bineinteles) se catara pe canapele, construiesc forme de nisip, "citesc" impreuna darius explicandu-i imaginile si multe altele care nu-mi vin acum in minte.
Abia astept sa vina vremea sa si doarma impreuna...

miercuri, 3 iunie 2009

Cantec de ziua mamei

Viata nu trece, ci se prelungeste
O stiu si eu, si tu, de buna sama,
Si nimenea, iubind, nu-mbatraneste,
Ci ca o stea, spre ziua, se destrama.
Copiii, stii, nu cresc, ci doar devin,
La randul lor, parinti si se-nfasoara
Intr-un suras nascut dintr-un suspin
Ce se repeta, vai, a cata oara.

Iti simt ades atingerea de mana
Cum buclele de prunc mi le destrama
Si vad in vis caluti de plastelina
Pe care mi-i faceai cu grija, mama.

Azi parul meu de-acuma e carunt
Si vantul singuratec mi-l rasfira,
Dar am în piept o inima de prunc
Si-ti daruiesc un crai cantand la lira.

Viata nu trece, ci se prelungeste!
O stii si tu, si eu, iubita mama,
Ca nimenea, iubind, nu-mbatraneste,
Ci ca o stea, spre ziua, se destrama…

Savatie Bastovoi

marți, 2 iunie 2009

sarbatoreste copilul din tine

..... m-am maturizat devreme, am inceput sa am tot felul de responsabilitati si am uitat sa imi traiesc copilaria. Au fost multe momente in care eu m-am cenzurat si mi-am spus ca “sunt adult” si trebuie sa ma comport ca atare desi imi doream atat de mult sa mai copilaresc putin.
Imi doresc sa descopar copilul din mine, acel copil care are o viata simpla, pentru care viata e o joaca, care pune multe intrebari pentru a cunoaste si se mira de cele mai simple lucruri.
Imi doresc sa fiu un copil care sa nu mai perceapa pericolul din orice… stiti cum copilasii merg cu inima deschisa spre cel mai mare dulau si acela se imblanzeste? !
Noi, adultii, ne speriem de viata, de ganduri, de amintiri, de fericire
Noi avem griji care reusesc sa ne ocupe mintea, sufletul, reusesc sa ne inghita viata. Noi uitam sa ne bucuram de o floare, de un rasarit de soare, uitam sa ne intrebam: oare de ce e luna atat de mare? Oare de ce vin valurile spre noi? Oare de ce oamenii zambesc?
Noi, adultii, fugim prin viata… credem ca trebuie sa stim totul, trebuie sa invatam, trebuie sa acumulam: cunostinte, bani, averi… dar uitam sa acumulam bucuria momentelor frumoase, reusim sa ne amanam fericirea, fericire care sta in lucruri simple si momente unice pe care daca le pierzi nu se mai intorc.
Un copil se bucura atunci, in momentul implinirii, nu isi amana fericirea. Niciodata nu o sa stim totul, niciodata nu ajung cunostintele acumulate, banii si averile adunate. Nu aici e esenta vietii, ci in a trai fiecare moment, in a nu AMANA viata pentru mai incolo, pentru “cand o sa am timp, cand o sa ma pot bucura”.
Ce ar fi sa incepi a nu te mai lua asa in serios?
Ce ar fi daca ai uita macar pentru o zi de responsabilitati, de constrangeri? Ce ar fi daca te-ai bucura de o floare, de un rasarit de soare si ai OBSERVA cat de frumos e sa traiesti simplu?
Ce ar fi daca ti-ai aminti desenul animat preferat si ai retrai emotia reintalnirii cu personajele preferate? Ce-ar fi ai uita de trecut, nu te-ai gandi la viitor si ai trai in PREZENT?
Acum aproximativ un an am vazut un film, August Rush, pe care daca nu l-ati vazut vi-l recomand. In film un suflet de copil are incredere in muzica din sufletul lui care il conduce spre indeplinirea celei mai mari dorinte, aceea de a-si gasi parintii. Un copil care in ciuda tuturor obstacolelor crede foarte tare in visul lui si il urmeaza. M-a impresionat pana la lacrimi si mi-am dorit in acel moment sa fiu un copil care isi urmeaza visul, uitand de griji, uitand de trecut, avand incredere in “muzica” mea, in “drumul” meu. In mare parte am reusit.
Haideti sa sarbatorim copilul din noi, sa il renastem, sa il recunoastem, sa ii multumim ca exista. Asa stim ca nu vom uita niciodata de visele noastre, asa stim ca putem trai si fara griji, ca putem trai in prezent si viata nu mai trece pe langa noi, pentru ca fiecare moment in care apreciem ce avem este un moment castigat.
Va mai propun un joc, intrebati-va ce ati face daca ati mai fi copil.
Iata ce am raspuns eu:
Daca as mai fi copil as colinda dealuri topaind si cantand.
Daca as mai fi copil as admira mai mult natura, soarele, luna.
Daca as mai fi copil m-as pierde pe stradute necunoscute, alaturi de cineva drag.
Daca as mai fi copil as desena mai mult, umpland visele mele de culoare.
Daca as mai fi copil as visa mai mult.
Daca as mai fi copil as face cunoscute lumii ideile mele creative si posibil traznite.
Daca as mai fi copil as rade mai mult, chiar si de mine.
Daca as mai fi copil as intreba mai mult si m-as mira mereu de raspunsurile primite.
Daca as mai fi copil as oferi si primi cat mai multa afectiune.
Daca as mai fi copil as gusta orice sarut ca fiind primul.
Daca as mai fi copil as iubi pur si inocent.
Daca as mai fi copil as incerca cat mai multe lucruri noi bucurandu-ma de fiecare descoperire.
Daca as mai fi copil as plange cu lacrimi mari si grele, eliberandu-ma pentru a fi gata de un nou inceput.
Care ar fi raspunsurile tale? E greu sa redevenim copii?

Scris de Delia Muresan

luni, 1 iunie 2009

Clipe perfecte....

Al treilea in in care serbam ziua copilului…Doamne cati ani am visat cum o sa intample asta…visam cu ochii deschisi si nu credeam k mi se va intampla mie, vreodata fericirea asta. Si uite ca mi s-a intamplat si chiar la dublu..Sa fii fericta de doua ori in acelasi timp e mai mult deact poate visa un om….Sa constientizezi fericirea in timp ce o traiesti, e mai mult decat s-o traiesti…
Uneori sunt obosita,alteori sunt nervoasa, de multe ori epuizata, dar de cele mai multe ori FERICITA. Mi-e si frica sa recunosc cat sunt de fericita…parca tot mi-e frica sa nu pierd clipele astea perfecte…
Amandoi ii privim cu nesat si cu lacrimi in ochi…ne sunt mai dragi decat orice pe lume…sunt lumea noastra, sunt oxigenul nostru, sunt universul nostru..
Ii iubim asa cum sunt desi de multe ori ne plangem de ei, dar nu ne-am dorit niciodata sa fie niste copii cuminti si linistiti. Ii vrem sanatosi. Ii vrem energici si liberi, curiosi si temerari, sa ne asalteze cu mii de intrebari, sa aiba pofta de viata, sa le curga sanatatea prin vene…Nu vrem niste copii care sa se formalizeze, sa fie rigizi, condusi numai de codul bunelor maniere. Vrem sa simta ceea ce fac, sa inteleaga singuri actiunile si urmarile lor,sa nu faca lucruri doar pentru ca asa trebuie…..Ii vrem vii….

In casa noastra....

O poezie in care ne ragsim 100%...


In casa noastra, prietene, de vii
Totu-i pe dos, casa-i necuratata
Dar tu stii bine c-aici cresc copii
Iubiti mai mult decat o viata ordonata

Peretii-s plini de urme dragi, fragile
Le vom indeparta noi mai tarziu, cu spor
Facute-s de manute mici si-agile
Ce-acum ne prind cu drag in jocul lor.

Acum cam peste tot sunt jucarii
Dar intr-o buna zi vor disparea….
Copiii nu raman mult timp copii
Si ca adulti curand ei vor pleca.

Atunci vom face curatenie in casa,
Vom fi mai harnici si mai ordonati
Acum insa ne bucuram cu pruncii,
Nu ne permitem sa fim deranjati!"