..... m-am maturizat devreme, am inceput sa am tot felul de responsabilitati si am uitat sa imi traiesc copilaria. Au fost multe momente in care eu m-am cenzurat si mi-am spus ca “sunt adult” si trebuie sa ma comport ca atare desi imi doream atat de mult sa mai copilaresc putin.
Imi doresc sa descopar copilul din mine, acel copil care are o viata simpla, pentru care viata e o joaca, care pune multe intrebari pentru a cunoaste si se mira de cele mai simple lucruri.
Imi doresc sa fiu un copil care sa nu mai perceapa pericolul din orice… stiti cum copilasii merg cu inima deschisa spre cel mai mare dulau si acela se imblanzeste? !
Noi, adultii, ne speriem de viata, de ganduri, de amintiri, de fericire
Noi avem griji care reusesc sa ne ocupe mintea, sufletul, reusesc sa ne inghita viata. Noi uitam sa ne bucuram de o floare, de un rasarit de soare, uitam sa ne intrebam: oare de ce e luna atat de mare? Oare de ce vin valurile spre noi? Oare de ce oamenii zambesc?
Noi, adultii, fugim prin viata… credem ca trebuie sa stim totul, trebuie sa invatam, trebuie sa acumulam: cunostinte, bani, averi… dar uitam sa acumulam bucuria momentelor frumoase, reusim sa ne amanam fericirea, fericire care sta in lucruri simple si momente unice pe care daca le pierzi nu se mai intorc.
Un copil se bucura atunci, in momentul implinirii, nu isi amana fericirea. Niciodata nu o sa stim totul, niciodata nu ajung cunostintele acumulate, banii si averile adunate. Nu aici e esenta vietii, ci in a trai fiecare moment, in a nu AMANA viata pentru mai incolo, pentru “cand o sa am timp, cand o sa ma pot bucura”.
Ce ar fi sa incepi a nu te mai lua asa in serios?
Ce ar fi daca ai uita macar pentru o zi de responsabilitati, de constrangeri? Ce ar fi daca te-ai bucura de o floare, de un rasarit de soare si ai OBSERVA cat de frumos e sa traiesti simplu?
Ce ar fi daca ti-ai aminti desenul animat preferat si ai retrai emotia reintalnirii cu personajele preferate? Ce-ar fi ai uita de trecut, nu te-ai gandi la viitor si ai trai in PREZENT?
Acum aproximativ un an am vazut un film, August Rush, pe care daca nu l-ati vazut vi-l recomand. In film un suflet de copil are incredere in muzica din sufletul lui care il conduce spre indeplinirea celei mai mari dorinte, aceea de a-si gasi parintii. Un copil care in ciuda tuturor obstacolelor crede foarte tare in visul lui si il urmeaza. M-a impresionat pana la lacrimi si mi-am dorit in acel moment sa fiu un copil care isi urmeaza visul, uitand de griji, uitand de trecut, avand incredere in “muzica” mea, in “drumul” meu. In mare parte am reusit.
Haideti sa sarbatorim copilul din noi, sa il renastem, sa il recunoastem, sa ii multumim ca exista. Asa stim ca nu vom uita niciodata de visele noastre, asa stim ca putem trai si fara griji, ca putem trai in prezent si viata nu mai trece pe langa noi, pentru ca fiecare moment in care apreciem ce avem este un moment castigat.
Va mai propun un joc, intrebati-va ce ati face daca ati mai fi copil.
Iata ce am raspuns eu:
Daca as mai fi copil as colinda dealuri topaind si cantand.
Daca as mai fi copil as admira mai mult natura, soarele, luna.
Daca as mai fi copil m-as pierde pe stradute necunoscute, alaturi de cineva drag.
Daca as mai fi copil as desena mai mult, umpland visele mele de culoare.
Daca as mai fi copil as visa mai mult.
Daca as mai fi copil as face cunoscute lumii ideile mele creative si posibil traznite.
Daca as mai fi copil as rade mai mult, chiar si de mine.
Daca as mai fi copil as intreba mai mult si m-as mira mereu de raspunsurile primite.
Daca as mai fi copil as oferi si primi cat mai multa afectiune.
Daca as mai fi copil as gusta orice sarut ca fiind primul.
Daca as mai fi copil as iubi pur si inocent.
Daca as mai fi copil as incerca cat mai multe lucruri noi bucurandu-ma de fiecare descoperire.
Daca as mai fi copil as plange cu lacrimi mari si grele, eliberandu-ma pentru a fi gata de un nou inceput.
Care ar fi raspunsurile tale? E greu sa redevenim copii?
Scris de Delia Muresan
.JPG)
