marți, 24 noiembrie 2009

Ma uimeste si totodata ma ingrijoreaza...

Nu stiu cat anume ar trebui sa stie un copil la nici 3 ani despre calculator, dar in ultima saptamana Darius ne uimeste pe zi ce trece. Poate chiar asa trebuie sa fie la varsta asta si doar noua ni se pare ceva deosebit pentru ca e al nostru si mai ales pentru ca n-avem termen de comparat.....

De vreo doua saptamani,cand eu o culc pe Briana, Darius nu mai sta cumintel in pat privind desene, ci descopera calculatorul.L-am lasat in pace doar ca sa faca liniste si s-o culc pe bibi mai repete. Azi asa, maine-asa, Darius al meu nu se mai da dezlipit de calculator. Am inceput sa urmaresc ce face , cum face, sa vad daca e doar nimereala, sau stie sa mai repete pasii. Nici vorba de nimereala. Stie exact ce sa faca si cum sa faca. Deci el acum, repet la nici 3 ani stie:



  • sa deschida un document Word sa aleaga un front, o dimensiune a fronturilor ,culorile si fundalul. dupa care incepe sa scrie( asta bineinteles o face pe "limba" lui- nu va asteptati sa scrie cuvinte)

  • deschide Picassa, deruleaza fotografii , isi alege filmulete si le vizioneaza. cand se plictiseste inchide si alege altul.

  • deschide si alege desenele animate. nu-i mai plac cele "citite" de BS player si prefera sa le deschida tot din picassa ( eu gabar n-aveam k se pot deschide si asa).

  • deschide lista de mess, o alege de acolo pe mama, o suna ii trimite maimutoi de-aia galagiosi, ii da buzuri si de asemenea modifica fronturile, culorie si fundalul.
  • isi deschide jocuri pe care le ia din linkurile din bara
  • muta icoanele de pe desktop din stanga in dreapta si apoi la loc
  • deschide calculatorul de la buton, dar il inchde din Start

Ma uimeste si dexteritatea cu care manuieste mousul, precizia cu care inchide un document sau deschide un link. Dar cel mai tare ma ingrijoreaza ca vrea sa petreaca tot mai mult timp aici si nu stiu cum sa mai fac sa-l inlatur fara scandal....

Poate daca ati trecut prin experiente asemanatoare imi dati si mie ceva sfaturi...

luni, 23 noiembrie 2009

Economie de cuvinte

N-am mai scris de mult, dar copiii astia sunt culmea: cum ma vad la calculator, cum parca innebunesc. Vin, se catara pe mine, se urca pe birou, trag de mous, de webcam, apasa tastele in nestire, deschid fisiere, blocheaza totul in cateva secunde. Daca nu reusesc sa faca asta si nici nu ma vad plecand de aici pur si simplu mi-l inchid de la buton si gata.
N-am apucat sa scriu nimic despre Briana la 1 ani jumate. aveam atatea sa scriu, dar acum nu-mi mai vine nimic in minte.
Stiu doar ca face economie de cuvinte. Ce atata memorie pentru fiecare denumire in parte? De ce sa ne chinuim sa spunem:
pantalon, pateu, patru, pulover cand e mai simplu sa spunem doar patu si mami sa intelega ce vreau?

la fel si cu:

piche= pasarica, pix,paine

cheche= cereale, biscuiti, prajitura

cucu= suc, ceai

mau=mar, para, portocala

mama= banana, gutuie

caca= kk, caciula, lingura,geaca

m-au depistat teroristii si trebuie sa ma opresc din scris pana nu-mi sterg tot.





joi, 12 noiembrie 2009

Ce-am mai facut zilele astea...

Tati a fost plecat la Bucuresti 4 zile si pentru prima data mami a ramas singura doar cu noi acasa. Ne-am gandit sa fim cuminti si ascultatori ca sa ii fie mai usor.

Privim cu atentie la desene dar suntem prea concentrati sa mai pastram si curatenia.


Ca sa fie mai amuzanta plecarea la plimbare m-am gandit intai sa ma joc putin de-a ascunsa si apoi sa ma las imbracata...


Mami vrea sa-mi dea sa pap. Daca poate ajunge la mine, servesc cu placere....

O ajutam sa faca gogosele. Suntem superincantati ca ne-a dat voie. Nu vrem sa le facem cu paharul,ci cu formele de biscuiti.




A venit si ora de pictura. Mami ne lasa sa ne alegem noi tematica....



Vazandu-ne lipsiti de inspiratie s-a gandit sa pictam "Omida mancacioasa". Am fost de acord, dar pentru minte tot "omida cacacioasa" a ramas.....Imi place la nebunie cum suna ...









Am vrut sa fac si un trenulet.(Thomas daca se putea). Mami a fost de acord si a apreciat initiativa si imaginatia mea.



/>















NU avem talasemie!!!!!

Ii multumesc din suflet lui Dumnezeu pentru asta: Darius nu are nici macar talasemie minora!!!!
Nu pot descrie ce fericire ma cuprinde.......


miercuri, 11 noiembrie 2009

Nunta de salcie

Asa aratam noi acum FIX 9 ani
Paseam increzatori in viatza in doi spunand un DA din tot sufletul. Si acum de ar fi sa aleg inca o data as spune acelasi DA, cu aceeasi dragoste si incredere.


marți, 10 noiembrie 2009

Amintiri urate... (II)

A urmat inca o noapte lunga, nedormita, plina de chinuri si griji. Darius suporta bine tratamentul, dar cel mai greu imi era sa-l tin in camera. Nu avea voie sa iasa pe hol caci fiind spital de infetioase exista riscul contactarii altor virusi si fiecare salon era destinat unui anumit tip de bola( hepatita, meningita, enterocolita etc) . Noi am stat intr-un salon de "diverse" cu inca un baietel cu mamica lui, si el internat cu o raceala puternica si cu o tuse pa masura. Nici nu stiam cum sa-l mai feresc si de el si de cei de afara.
Nu mai spun cum imi era sufletul cand ma gandeam si la micuta Bri lasata acasa bolnavioara cu laringita si muci. Saracul Cip a trebuit sa se descurce si cu ea si cu noi. A dus-o si pe ea din nou la medic,ne-a facut de mancare, ne-a adus un laptop sa-i pun desene lui darius, a facut cumparaturi , ne-a adus schimburi si mai avea putere sa si glumeasca sa ne ridice moralul...
Abia am asteptat sa vina ziua urmatoare cu speranata ca ne va da drumul acasa.
Cand am vorbit insa cu medicul nici n-a vrut sa auda. Ne-a spus k e foarte grav si nu putem pleca. Intr-adevar am amutit cand am auzit de pneumonie, otita si angina, dar nici acolo nu mai rezistam sa stam. cred k ne imbolnaveam mai rau.
Noroc ca am prieteni buni si saritori carora nu stiu vreodata cum sa le multumesc. De fapt aici ma refer in special la Alina pentru k m-a incurajat mereu, fondat si argumentat caci eu eram in stare sa innebunesc din cauza atator diagnostice grave. ba pe de-asupra a mers si a vorbit cu un pediatru din spital sa ne vada si sa ne spuna ce si cum sta treaba.
Am plecat de la contagioase pe semnatura caci altfel nici n-au vrut sa auda. Desi le-am spus k merg in spiatal nu ne-au lasat sa plecam cu branula in manuta si nu voiau nici macar sa-i mai faca tratamnetul de la ora 14 desi inca eram acolo....
Am ajuns la judetean si s-au schimbat datele povestii..alt ton, alta atitudine, alte conditii...
Doamna dr ne-a spus k putem urma si tratamentul acasa si imi venea s-o pup de drag.....
A urmat din nou un episod urat,groaznic as putea spune, si anume montarea unei alte branule.... Nu m-au lasat sa stau langa el nici aici si am crezut k mor pe langa usi, dar gandul k ne vom intoarce acasa m-a facut sa suport mai bine situatia.
Fericirea a durat pana vineri cand a trebuit sa ne intoarcem in spital sa repetam analizele. pe lanaga toate cele uzuale, am auzit-o pe d-na doctor ca ii face si una( electroforeza hemoglobinei) sa vada daca nu are cumva talasemie minora. Nimic nelalocul lui, dar cand am ajuns acasa si am citit despre talasemie, am zis k innebunesc...
Nici nu vreau sa-mi amintesc ce calvar au fost ultimile doua zile. Nu-mi puteam lua gandul de la talasemia majora, desi aproape niciun simptom de-a lui darius nu semanau cu cele ale bolii. Am deschis subicete pe forum, am vorbit cu medicul, cu prietenii...toata lumea ma asigura k darius nu are cum sa aiba asa ceva, dar eu parca eram nebuna.....
azi m-am mai linistit si am inceput sa cred si eu k nu are asa ceva, dar pana nu vad rezultatele nu pot dormi linistia.
Mi-e si groaza sa sun maine sa vad diagnosticul...

joi, 5 noiembrie 2009

Amintiri urate....(I)


N-am mai scris demult.
N-am avut chef. N-am avut dispozitie si n-as vrea sa-mi mai amintesc vreodata de astfel de zile, dar scriu pentru ca atunci cand ma voi plange ca mi-e greu,iar copiii sunt sanatosi, sa ma intorc si sa citesc randurile si astea sa-mi amintesc ce inseamna greul.....
N-am experimentat pana acum sederea in spital alaturi de copilul meu bolnav si ma rog la Dumnezeu sa nu imi mai dea vreodata experiente de-astea. Stiu k se putea si mai rau , stiu ca ce am avut noi e un nimic pe langa alte boli prin care trec milioane de copii, dar tot ce e legat de spitale, boli si diagnostice ma infioara si ma cutremura.
Ne-am dus duminica(1.11) seara la urgenta pentru ca darius avea frisoane si imi era frica sa nu faca si convulsii, desi nu avea febra. eram relativ linistita pana cand am intrat la medic. Nu am apucat sa-i spun ce are, ce tratament luam deja, k de cum l-am dezbracat si i-a vazut burtica putin balonata m-a intrebat de scaune moi. cand i-am confiramt a inceput sa urle la mine k stam acasa si tratam copiii dupa ureche si ne prezentam la urgenta in ultimul moment....
Nu pot sa va spun cum am reactionat cand am auzit "ultimul moment".... cum suna din gura unui medic de urgeta.....am zis k atunci mor...mi s-a facut instantaneu rau si noroc ca lanaga mine era o chiuveta k altfel vomam pe el....
Nu stiu ce mi-a mai zis dar ce am inteles e ca nu e de el si ca trebuie sa ne internam de urgenta la spitalul de infectioase.
Cu briana dormind in brate, cu darius tremurand lanaga noi, am plecat la celalalt spital. Cand ne-au vazut acolo, mai ca nu ne-au dat afara spunandu-ne ca diagnosticul e gresit si ca nu avem treaba cu ei .....
Nici nu mai avema putere sa le vorbesc. mi se facuse rau din nou. Cand m-au vazut asa pierduta s-au mai calmat si doamnele respective si ne-au facut internarea. Nu pot descrie calvarul prin care a trecut darius, pana i-au montat branula si perfuzia. M-au dat afara ca sa nu vad, dar cand il auzeam cum tipa mi se rupea inima. cred k a fost o mare gresala ca am acceptat sa il abandonez in moentele acelea... am incercat sa intru dar nu m-au lasat....
Plangeam in hohote amandoi, fiecare de cealata parte a usii....
Intr-un sfarsit dat dumnezeu si s-a linistit. era 12.30 ( noaptea)cand a inceput perfuzia. l-am tinut de manuta 2 ore pentru ca altfel nu curgea nicio picatura. cand au vazut k nu se scursese nici macar un sfert, au decis ca trebuie alta branula....
S-a repetat cosmarul, dar nu l-am mai parasit si parca i-am mai luat din suferinta....
La mine s-a dublat oricum...
Ii simteam manuta tremuranda in mana mea si nu puteam sa-l ajut...
Cumplit!
Pe la 3.30 a adormit, dar nu putea respira din cauza polipilor inflamati si a nasului infundat. toata nopatea i-am pus ser ca sa poata respira. n-am inchis un ochi.
De dimineata au venit si i-au mai luat analize, apoi ne-au trimis la radiografie si ORL.
Eram terminata. ma gandeam la toate nebuniile, la toate relele din lume,la ce e mai groaznic pe pamant..... M-au sunat tote prietenele iar eu plangeam continuu. imi era o frica de nu puteam respira. voiam un diagnostic. voiam sa aud ca nu e nimic asa grav cum imi imaginam....
Dar nu aveam sa aflu nimic in ziua respectiva si calvarul din sufletul meu avea sa mai dureze...