sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Formularul 230

Probabil ca suna rece, dar e un formular care ne ajuta sa ajutam. Adica, conform art. 57, alin. 4 din legea nr. 571/2003, avem dreptul sa hotaram chiar noi destinatia a 2% din impozitul anual pe care il dam statului. Material nu ne afecteaza cu nimic, ci pur si simplu decidem noi destinatia finala a unor bani, care altfel ar fi ajuns in visteria incapatoare a statului.
Rugamintea mea ar fi adresata celor care doresc sa ajute un baietel cu autism. Ma refer la
Mihaita, baietelul prietenei mele Mihaela care se chinuie de ani de zile cu tratamente costisitoare pentru recuperare.
Putem dona cei 2% din impozit pentru tratamentul lui Mihaita daca completam formularul 230 si dupa aceea il dam contabilei societatii unde lucram, pentru stampila si semnatura. Nu mai ramane decat sa-l depunem la orice agentie fiscala.
Datele entitatii non-profit sunt:
Denumire: ATCA
Cod de identificare fiscala: 23830437
Cont bancar: RO85 BUCU E477 7025 2511 R001
Eu pot trimite pe mail un formular gata completat cu datele lui Mihaita, oricarei persoane care vrea sa-l ajute “sa nu mai fie diferit”.

marți, 26 ianuarie 2010

Parfum de cafea....in imagini

Atentie! urmeaza imagini socante pentru persoanele obsedate de curatenie!!!!











luni, 25 ianuarie 2010

Parfum de cafea....

Seria : "Ce facem noi cand mami vorbeste la telefon", continua.....
Ori imi iau alt telefon , ori un alt apartament cu care sa am semnal oriunde in casa, ori trec la Orange, ca asa nu se mai poate(prima varianta ar trebui sa pice k doar ce mi-am luat telefonul si face la fel ca precedentul)....Trebuie sa stau lipita de o fereastra ca sa pot vorbi, iar daca m-am departat doi pasi sa-mi vad odraslele....gata convorbirea...
Azi vorbeam cu Dana si in doua minute erau deja in baie. I-am mai lasat inca 2-3 minute dupa care m-am dus la ei...Nu faceau rau ci doar se jucau in chiuveta. I-am atentionat si i-am lasat in continuare.
La putin timp a trebuit sa dau un alt telefon. Vorbeam linistita din bucatarie, privind pe geam turturii de gheata de la ferestele vecinilor ,fericita ca desi trecusera deja 2-3 minute nu se auzea inca apa la baie, cand incep sa simt un putenic miros de cafea.N-am realizat la inceput.... Imi placea asa de mult mirosul incat mi se facuse din nou pofta de inca o portie......
Continui convorbirea linistita savurand parfumul cafelei.... Nu m-am intrebat nicio clipa de unde ar putea veni mirosul....Cand deodata imi pica fisa si fug in sufragerie....
O jumatate de kg de Jacobs( macinata fin) zacea pe covorul si parchetul meu, iar ei murdari ca niste purcei se jucau " in nisip". mai presarau si pe fotolii , pe canapea si pe Tv sa aiba mai mult farmec...
Mai tarziu o sa pun si poze pentru exemplificare, dar acum nu mai am baterii in aparat ca sa le pot descarca.
Desi au trecut vreo 2 ore de la incident inca mor de nervi . Si nici macar n-am ridicat tonul la ei. Imi era ca daca incep nu ma mai opresc si se lasa cu palme la fund.
Efectiv imi vine sa plang .
Ma intreb oare cand va pricepe Darius sa nu mai faca asemenea traznai???
Stiu ca in mare este vina mea pentru ca i-am lasat nesupravegheati, dar chiar in halul asta sa faca in cateva minute????

joi, 21 ianuarie 2010

De la munte, acasa...

Ne-am intors de la munte de ceva vreme , dar nu am avut timp sa mai scriu. Desi Cip a fost in concediu si mama a ramas inzapezita la noi(si s-ar fi preconizat a avea mai mult timp liber)lucrurile n-au stat chiar asa pentru ca timpul asta liber l-am petrecut bolind.
Ma felicit inca o data pentru inspiratia de a nu fi luat copiii cu noi. In afara de faptul ca a fost foarte obositor ( din cauza timpului scurt pe care l-am stat efectiv acolo) toti ne-am intors bolnavi. Viroza, gripa, raceala, nu stiu ce a fost dar a fost in masa.Cand am ajuns vineri, prietenii care erau deja acolo de miercuri erau raciti cobza, apoi unul cate unul am inceput si noi. Bine ca n-au fost copiii. Bineinteles ca distractia a fost maxima fara ei si daca aici nu stim cum sa ne culcam mai repede si sa ne trezim mai tarziu, acolo lucrurile au stat exact invers. Se facea 2-3 dimineata si nu ne induram sa mergem la culcare, iar dimineata la 8 nu mai aveam somn.
Stiti voi cum e la foc, gratare , vin si tuica fiarta veselie, gasca...partie, saniute , patinoar....
mmmm..... ce-as mai vrea....
Le-am compatimit putin pe cele doua mamici eroine care si-au luat totusi copiii, dar a fost alegerea lor. Ciprian nu putea sa se abtina si din doua in doua ore mai zicea un " Doamne ce bine mai e si fara sa ai copiii cu tine"!
Veselia noastra de pe partie a fost remarata si de cei de la KiSS FM caci erau in Poiana si faceau atmosfera pe acolo si asa am aparut si noi pe site-ul lor... .
http://www.kissfm.ro/galerii-foto/galerie/265/Rezistenta-din-muntirezista.html
Ne-am dat cu saniutele apoi am urcat la Postavaru cu telegondola, iar cand am coborat ne-am oprit si am mancat la Sura Dacilor. N-as fi facut ultima precizare daca nu as vrea sa atentionez asupra merelor coapte din desert... O mare tzeapa.. aveti grija... Pretul dublu fatza de meniu si gramajul la jumate ( adica doua merisoare mici-mici 10 lei, iar in meniu portia era 5 lei)...smecheri, nu? Si multe alte amanunte de acolo care au lasat de dorit, dar n-are rost acum sa ma apuc sa dezvolt.....N-am mers sa cautam de fapt nod in papura....
N-am reusit sa facem nicio fotografie cu tot grupul. Niciodata nu puteam fi toti in acelasi loc, dar e de inteles cand sunt 20 de persoane....

Mai jos pun si cateva fotografii ( din foarte putinele facute) care ar fi facut senzatie daca le postam imediat ce ne-am intors, cand la noi nu era strop de zapada. Acum parca nu mai au niciun farmec, decat doar sa ne aminteasca de distratia ce-a trecut...













miercuri, 13 ianuarie 2010

Pregatiri ( psihologice) pentru munte....

Vineri diminteata plecam la munte.Mai precis in Bran la Casa Braneana. E foarte frumos acolo. Am fost si anul trecut si locatia e minunata. Speram sa avem insa macar un strop de zapada pentru amuzament ca de skiat nici nu poate fi vorba.
Initial toti spuneam ca ne vom lua si copiii, dar pe parcurs lucrurile au luat o alta intorsatura. Briana iesea oricum din plan pentru ca e inca mica, si mai e si mucoasa ,dar pe Darius eram hotarati sa-l luam da cu se imbonavea pan la plecare.
Totusi aseara am decis sa nu-l mai luam nici pe el. Undeva in sufletul meu ma simt vinovata si incerc sa ma conving ca am ales varianta cea mai buna. Deci azi fac pregarile psihologice de plecare, maine pe cele materiale.

În primul rand nu putem merge cu masina noastra pentru ca iar ne face figuri si nu mai tine la un drum asa lung .Suntem nevoiti sa ne inghesuim cu alta familie la ei in masina si lucrurile se complica din start.

În al doilea rand gasca s-a marit in asa hal (10 familii) incat e imposibil sa nu fie unul care tuseste, stranuta sau are muci. Si cum in ultimul timp am incercat din rasputeri sa-mi feresc copiii de aglomeratie, acum sa-i duc chiar în mijlocul ei ar fi chiar culmea.

În al treilea rand Darius nu suporta frigul si imediat ce iesim si-l simte,vrea in casa sau in masina. Nici macar de zapada n-a fost incantat si mai mult de 15 minute n-am reusit sa-l tinem niciodata afara. Deci daca l-am lua ar trebui sa stam mai mult prin casa decat afara.

In al patrulea rand e inca mic si ma indoiesc ca ii va face placere sa stea 3 zile intr-o harmalaie continua.

In al cincilea rand faptul ca vine mama sa stea cu ei e bucuria lor suprema. o prefera in orice situatie si sunt cei mai fericiti din lume in preajma ei....

In al saselea rand ( dar nu si ultimul) ne-am dat seama ca vrem si noi putin repaos, k vrem sa dormim si noi 2-3 nopti ca doi iubiti, k vrem sa ne bem si noi in doua dimineti cafeaua impreuna, linistiti , ca vrem sa ne culcam si sa ne trezim la ce ora avem chef, sa mergem unde vrem, sa stam cat vrem...

În plus rand pe rand, parintii din gasca incep si ei sa renunte la a-si mai lua copiii deci inca un motiv in plus sa nu ma mai simt asa vinovata.

luni, 11 ianuarie 2010

De ieri, de azi..de zilele astea....

Desi e luni ma simt ca intr-o zi de vineri, adica epuizata total. parca am tras la jug ....

- briana e mucoasa si maraita. mergem azi la medic si n-are nici 10 zile de cand i-a trecut cealalta raceala;

-darius nu ma mai asculta deloc.parca le vorbesc peretilor. ma ignora total si o tine pe-a lui.nu stiu ce sa fac...nu stiu ce metode sa adopt. incerc sa-mi pastrez calmul;

-briana il intrece in incapatanare. pana nu obtine ce vrea nu se lasa. a inceput sa-l muste pana la sange;

- nu reusesc sa-i mai culc nici la pranz nici seara. Pana acum vreo saptamana nu era mare lucru. Briana adormea cu mine in dormitorul mare , iar Darius fie cu noi, fie la el in camera privind desene. Acum, cand vine vremea somnului parca au arici in fund. Incep harjoneala, gadilatul, saritul in pat, ascunsa sub pilota, calaritul,muscatul si cate si mai cate altele si oricat as incerca sa-i potolesc nu mai reusesc. Cateva zile i-am lasat de capul lor sa vad cand adorm si rau am facut k s-au culcat tocmai la 16 si s-au trezit la 18 dandu-si peste cap si somnul de seara. Si asa noaptea nu adormeau mai repede de unsprezece, acum nici la doisprezece nu-s adormiti...

-am primit reclamatii si de la vecina de sub noi k nu se poate odihni nopatea si o cred, k nici noi nu putem....Mi-e si mila de cip cand suna ceasul la 6.30...

-aseara am iesit in oras fara copii. i-am lasat cu vecina si am plecat sa ne intalnim cu prietenii sa punem tzara la cale in legatura cu plecarea la munte . am reusit sa ma destind nespus facand planuri. Ne-am adunat 9 familii... e super...imi place la nebunie in gasca si de-abia astept sa plecam. numai k depindem foarte mult de starea de sanatate a piticilor.Trebuie s-o insanatosim pe Briana si sa nu-l imbolnavim pe Darius. Pe Briana oricum n-o luam, dar nici n-as putea s-o las bolnava acasa. Va ramane cu mama, dar trebuie sa o las in stare de functionare.....
Astept un tratament minune de la dr cu care sa treaca mucii mai repede de 7 zile....

- tot ieri am intors casa cu fundu-n sus sa gasim ceasul lui tati pe care i l-a adus Mos Craciun. S-au jucat astia mici cu el si parca a intrat in pamant. Am ajuns la concluzia k l-au pus la gunoi de n-am dat de el..
Asta e....s-au dus 2,5 mil pe apa sambetei...mergem mai departe, noi sa fim sanatosi
Daca aveti idei unde as mai putea sa-l caut sa-mi spuneti ( am cautat pana si in oalele din dulap si in pantofi, ghete si cizme si in frigider sau masina de spalat si tot n-am dat de el...)

Cam atat din w-endul asta...
Daca imi mai amintesc ceva mai scriu...

Aaaaaaa.... nu va mai spun ca bibi a facut kk intr-o seara prin toata casa si a si calcat in el, ca si-a facut masca de icre crezand k e crema de fatza, k azi au intins plastelina prin toata bucataria, k le-am facut baie asera si in cateva clipe cat i-am lasat singuri s-au apucat sa arunce apa pe jos cu galetusele din dotare... dar viatza e minunata si palpitanta alaturi de ei. cred k n-ar avea sens daca ar fi altfel...

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

vineri, 8 ianuarie 2010

joi, 7 ianuarie 2010

Sa ne traiesti cu numele,Ionicuti !!!


Imi doaream nespus de mult sa am o fetita si sa o cheme Daria Ioana.
Povestea este mult mai lunga si n-am timp s-o dezvolt acum...
Dumnezeu insa mi-a ascultat dorinta si mi-a dariut o fetita, dar toti care ma auzeau ca vreau s-o botez asa imi spuneau ca sunt lipsita de inspiratie.. Adica si Darius si Daria in aceeasi familie era prea mult.Si i-am ascultat. Alt nume potrivit eu n-am putut gasi pentru micuta mea si am lasat familionul si prietenii sa aleaga. Le-am facut o lista destul de lunga( dupa ce am cerut pareri si am facut sondaje pe forum )si le-am dat mana libera.
O nascusem deja , toti ma intrebau cum o cheama , iar eu nu stiam ce sa le spun .Cred k a fost culmea indeciziei mele daca nu chiar culmea indeciziei mondiale.
Intr-un final Cip a decis ca o va chema Briana, iar mama a venit cu cel de-al doilea nume - Amelia.
Si asa a ramas pana la botez, cand inainte de slujba m-am dus frumusel la nasu ( care e preot si oficializa slujba) si i-am zis k pe fetita mea vreau sa o cheme si IOANA. Si s-a facut voia mea .
Deci de atunci incoace avem trei nume: Briana Amelia Ioana.

Ionicuti, mami,
Iti doresc sa fii sanatoasa si la fel sa fie toti cei dragi tie.sanatatea mi se pare a fi in ziua de azi, sursa tuturor fericirilor...
In al doilea rand iti doresc sa te simti iubita(acum) si, mai mult decat orice, sa iubesti (cand vei mai creste putin). Prima vine dintr-a doua. Iar cand faci lucrurile cu dragoste o sa vina totul de la sine, asa, ca respiratia ( citez aici un clasic in viatza)

Iar in al treilea rand iti doresc sa nu uiti niciodata si mai ales sa nu te indoiesti vreodata de dragostea noastra!
Te iubim mult de tot!( mai mult deact poti tu simti intr-o viata)
mami si tati

miercuri, 6 ianuarie 2010

Dezastru in doar 10 minute

Stiti ce pot face doi copii in 10 minute de nesupraveghere? Sau mai bine zis stiti ce pot face copiii mei cat vorbeste mama lor la telefon? ( cred k ati mai vazut si alte dati, dar seria continua)
Daca ai vostri se joaca frumos cu jucariile, rasfoiesc vreo carte, se uita la vreun desen animat, sau pur si simplu stau in bratele voastre, ai mei, cum se vad "liberi" ( caci eu k sa pot vorbi la telefon trebuie sa stau lipita de un geam ca altfel nu am semnal) fac tot ce le trece prin cap si tot ce nu pot face in restul timpului.

Asa ca azi s-au apucat sa-mi care toate oalele si ulcelele din bucatarie in dormitor
, sa le incarce cu faina, sare,zahar( si tot ce au mai gasit prin dulapul de jos) si sa se apuce de gatit.




Nu le-a ajuns dormitorul si au mai dus si in sufragerie.


Cred ca li s-a parut totusi goala sufrageria si au mai adus si cutiile de jucarii de la ei din camera si incaltamintea de la usa si masinutele de pe hol...


Bineinteles k n-au putut cara cutiile pline,asa k le-au golit mai intai .....( si doar ce le pusesem la loc)

Nici sertarele nu-si mai aveau rostul in noptiera..deci jos cu ele....


Si ultima chestie,nu si cea mai nesemnificativa ( dar pentru care nu am exemplificare foto) a fost sa se unga pe fata si prin par cu Poxipol....
Sunt o mamica adevarata de au putut face atatea in timp ce eu ma conversam cu mama la telefon, nu? inca odata va spun sa nu fiti ca mine, da???

Monologul lui Dumnezeu


Ca de obicei cand primesc un mail care ma impresioneaza il salvez si aici pentu posteritate.








M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata.
Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi.
Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la serviciu.
Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-mi spui: Buna dimineata! Dar erai mult prea ocupat.
Pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, am surprins pentru tine cerul cu culori si
cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea.
Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici atunci sa-mi spui doua vorbe.
Cand te intorceai de la munca, ti-am vazut oboseala si ti-am trimis o ploaie
marunta grija sa-ti alunge stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti aceasta
placere iti vei aduce aminte de Mine. În schimb, suparat, m-ai injurat.
Doream atat de mult sa-mi vorbesti ..
Oricum ziua era inca lunga!
Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am
asteptat.
Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de mine.
Vazandu-te atat de obosit, am inteles Tacerea ta Si am stins splendoarea
cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna. Am lasat veghetori
pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat ...
Dar nu conteaza! Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine.
Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata ...
Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau.
Te iubesc atat de mult incat te voi rabda.
Acum esti pe punctul de a te trezi din nou ..
Nu-mi ramane decat sa te iubesc si sper sa ca macar azi imi vei acorda putin
din timpul tau.
Iti doresc o zi buna si minunata ca sufletul tau luminos!
Al tau Tata, Dumnezeu.

luni, 4 ianuarie 2010

Sa nu fiti ca mine!

Bine v-am gasit si la multi ani!

Incep postarile pe anul acesta pe un ton nu tocmai vesel.Sper sa nu o tin asa tot anul ....
Nu am avut timp nici sa scriu nici sa citesc alte bloguri de la inceputul anului si pana azi, dar primul post care mi-a iesit in cale a fost Pentru copiii nostri-al lui Zi colorata(http://zicolorata.blogspot.com/2010/01/pentru-copiii-nostri.html ) . Dar el este motivul starii mele actuale. M-a pus mult pe ganduri....
Sper ca atat de mult incat sa si iau masuri.

Intr-adevar cel mai mare si mai important dar pe care il putem face copiilor nostri este sanatatea.Sanatatea noastra, a parintilor aproape in aceeasi masura ca si a lor.
Teoretic toti stim lucrul asta, dar practic cati din noi se ingrijesc de propria sanatate?
Eu una recunosc si as vrea sa si promit ca anul acesta voi face mai multe.
Nu lipsa de timp sau bani m-au facut sa tot aman controalele medicale, ci teama de diagnostic. Sunt o mica ipohondra care vede cancerul in orice mica afectiune si de frica acestui diagnostic nu am mai dat de ani de zile pe la vreun medic.
-n-am mai facut papanicolau de 3 ani sa nu-mi spuna ca am cancer;
-n-am facut vreun echo mamar ( nu mai vorbesc de mamografie) sa nu aflu ca am vreun nodul;
-nu am mai mers la endocrinolog ( desi trebuia sa merg de 2 ori pe an) tot de 3-4 ani, bineinteles de aceeasi teama;
-am un lipom pe spate langa coloana, care ma deranjeaza din ce in ce mai mult dar tot frica diagnosticului asta tampit m-afacut sa nu merg sa vad ce-i cu el;
-de multi foarte multi ani, am dureri de stomac. am ajuns odata la urgente( acum 1 an jumate) ,m-au pus pe picioare si mi-au recomandat sa fac niste analize mai amanuntite sa vedem ce este.Le-ati facut voi? k eu inca n-am ajuns. si nu de mult bunicul meu a murit de cancer la stomac....
asa stau lucrurile la mine......sper din suflet sa nu mai existe o a doua persoana in lume care sa-mi semene....
aaa ba da, mai este mama.. deci rectific: sper k in afara de noi doua sa nu mai existe alticineva pe lume asemenea noua....
Si cica-mi iubesc copiii si le vreau tot binele din lume, nu?

Frumos mod de a le-o demonstra...