miercuri, 19 decembrie 2012

Decalogul parintilor

Am citit un articol minunat pe blogul Laurei Frunza . Oricat am incercat sa-l adaptez tot nu am reusit sa exprim lucrurile atat de frumos ca ea, asa incat voi atasa in intregime  articolul
  Cred ca ar trebui sa fie un crez al parintilor ....


Învăţămintele unei mame către fiica ei de abia 4 ani şi în curând 16...

1. Dacă nu eşti lăsat să plângi cât eşti mic, nu vei şti să plângi când vei fi mare. Îţi vei înăbuşi mereu sentimentele. Plângi cât mai mult oricând ai nevoie, braţele mele sunt mereu deschise pentru lacrimile tale. Nu le voi minimaliza şi nici ignora.

2. Dacă nu-ţi exprimi frustrarea, mânia, teama, neputinţa, supărarea, mâhnirea, dezamăgirea cât eşti mic, nu ţi le vei exprima nici când vei fi mare. Vei ajunge să te macini pe interior şi poate să mori de infarct la treizeci de ani. Sentimentele se exprimă, se scot afară din tine, mai ales cele negative. Sparge o farfurie dacă simţi asta. Ţipă, bate din picior, dă-te cu fundul de pământ. Nu sunt mofturi, sunt moduri prin care scoţi din tine ce e rău. Tot ce bagi azi sub covor, te va ajunge mâine din urmă.

3. Dacă înveţi să laşi de la tine ca să fie mereu “bine” pentru alţii, vei ajunge să nu mai exişti ca persoană. Pune-te pe tine pe primul plan dar nu cu egoism faţă de ceilalţi, ci cu dragoste faţă de tine. Învaţă să comunici, să-ţi transmiţi mesajul, sentimentele în cel mai eficient şi sincer mod cu putinţă.

4. Fă alegerile potrivite pentru tine, nu pentru ceilalţi. Ceilalţi vor decide singuri ce vor şi e bine pentru ei. Odată ce ai făcut o alegere, asigură-te că eşti împăcată cu ea. Fericirea derivă din împăcarea de sine care derivă, la rândul ei, din alegerile corecte pe care le faci.

5. Lucrurile frumoase nu se întâmplă singure. Trebuie să le faci să se întâmple. Nici nu-i de mirare că fiicele noastre cresc cu iluzii greşite despre viaţă dacă se uită de mici la Cenuşăreasa care cântă despre cum “dacă speri, ţi se îndeplinesc visele” şi în timpul ăsta munceşte ca o sclavă pentru nişte nemernice şi aşteaptă să-i pice ceva din cer. Nimic nu pică din cer în afară de ploaie şi zăpadă. Munceşte pentru ceea ce-ţi doreşti. Vei aprecia rezultatul cu mult mai mult.

6. Acceptă că ai greşit atunci când ai greşit şi mergi mai departe. Auto-flagelarea n-a transformat pe nimeni în martir. Ai căzut, ridică-te. Aşa cum poţi, căci uneori nici măcar nu-ţi mai vine să te ridici. Dacă viaţa ta s-a spart în o mie de cioburi, mătură-le şi construieşte alta. Nu mai culege cioburile, s-ar putea sa te tai în ele şi să te răneşti mai rău.

7. Nu lăsa pe nimeni să-ţi spună că nu poţi să faci ceva sau că nu eşti într-un anume fel. Nu crede nimic din ce spune lumea, crede ce îţi spune inima. Complexele cu care creşti nu vor dispărea nici cu zece ani de psihoterapie şi te pot face să iei decizii greşite în viaţă, sa te minimalizezi, să te crezi slabă şi neimportantă. Indiferent că poţi sau nu să faci un lucru, măcar încearcă.

8. Preţuieşte-ţi familia. Orice s-ar întâmpla şi orice ai face, ei te vor iubi necondiţionat şi vor fi acolo să te sprijine. Eu te voi iubi indiferent ce vei face. Te iubesc şi când sunt supărată pe tine şi când nu sunt de acord cu ce spui sau cu anumite comportamente. Iubirea mea nu e trecătoare şi nici superficială şi nici nu dispare dacă spargi un pahar. Sunt mereu aici să te ascult şi poţi vorbi orice cu mine.

9. Copilăria şi adolescenţa sunt perioade scurte şi preţioase din viaţa ta. Nu le irosi, trăieşte-le intens şi frumos pe fiecare. Trăieşte-ţi vârsta atunci când trebuie. Nu trebuie să fii de 13 ani la 8 ani şi nici de 25 la 16. Nu lua pe umerii tăi grijile şi durerile adulţilor. Trăieşte doar viaţa ta, nu şi pe a altora.

10. Fii fericită. Nu crede orbeşte într-o fericire universală, absolută. Trăieşte-ţi fericirile mici, de zi cu zi, care formează fericirea aceea mare la care visăm cu toţii dar nu ştim, cu adevărat, ce înseamnă. Eşti fericită dacă poţi pune seara capul pe pernă şi poţi dormi fără coşmaruri, nu dacă ai totul în viaţă. Dacă ai totul, nu mai ai la ce visa sau la ce spera.