O poezie in care ne ragsim 100%...
In casa noastra, prietene, de vii
Totu-i pe dos, casa-i necuratata
Dar tu stii bine c-aici cresc copii
Iubiti mai mult decat o viata ordonata
Peretii-s plini de urme dragi, fragile
Le vom indeparta noi mai tarziu, cu spor
Facute-s de manute mici si-agile
Ce-acum ne prind cu drag in jocul lor.
Acum cam peste tot sunt jucarii
Dar intr-o buna zi vor disparea….
Copiii nu raman mult timp copii
Si ca adulti curand ei vor pleca.
Atunci vom face curatenie in casa,
Vom fi mai harnici si mai ordonati
Acum insa ne bucuram cu pruncii,
Nu ne permitem sa fim deranjati!"
Printre Măguri 2025
Acum o săptămână
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu