Briana-Amelia

Asa a inceput....
pe 8 mai la ora 11.45 a venit pe lume micutza noastra...nu eram pregatita s-o intampin caci am crezut k e prea devreme si k d-na doctor ma va trimite frumusel acasa sa mai am rabdare si sa mai dospesc. dar n-a fost asa... D-na Lutescu nu a putut veni la spital in dimineatza aceea si m-a lasat pe mana sotului, iar dansul a decis....Cand i-am auzit primele scancete nu-mi venea sa cred k e realitate..parca eram la prima nastere, atat de emotionata eram...am plans bineintele...
Mi-as fi dorit sa mi-o dea in brate, sa mi-o puna pe burta asa cum vad in filme, sa o stang la piept, dar, din pacate suntem in Romania ( folosesc rar expresia asta dar cand o folosesc inseaman k sunt dezamagita rau)Mi-au aratat-o doar si semana izbitor cu Darius
Mi-au spus k are 3.300 kg ,52 de cm si k e sanatoasa.
O nascusem dar nu stiam cum o sa o cheme..Din toata lista de nume nu putusem alege niciunul. De fapt mie mi-ar fi placut Daria-Ioana, dar toti mi-au zis k e lipsa de inspiratie, k am un darius, k sunt atatea nume frumoase si m-au convins. Dar niciun alt nume nu mi se parea atat de frumos pentru micutza mea...
O auzeam scancind si as fi vrut sa ma pot ridica sa o iau in brate sa o linistesc sa ii vorbesc despre lumea in care a intrat si sa-i promit k-i voi fi alaturi cat de mult ma va lasa d-zeu...acum plang cand imi amintesc...e minunat sa fii mama, sa poti da viatza,sa poti auzi primul tipat, sa poti alina dureri doar cu un sarut, sa poti tine la piept....e ceva ce tine de divin...