Cap I - Primii paşi

Motto:
Lecţiile fundamentale ale vieţii trebuie sădite în suflet de la o vârstă cât mai fragedă. Pentru copii, lecţia esenţială este aceea de a-L cunoaşte pe Dumnezeul Cel Veşnic, pe Dătătorul vieţii veşnice (Sf. Clement al Alexandriei)
Făptura umană este un animal care are chemarea de a se îndumnezei. (Sf. Vasile cel Mare)
De realizat la sfârşit de capitol:
• Evoluţia duhovnicească se împleteşte cu toate celelalte aspecte ale dezvoltării umane - cel fizic, afectiv, mintal şi social; viaţa de zi cu zi e o cale spirituală.
• Ceea ce preiau copiii din mediul înconjurător, sau îi ajută să evolueze din punct de vedere duhovnicesc, sau le întârzie această evoluţie.
• Este foarte important să identificăm momentele şi circumstanţele care-i pot ajuta pe copii să-şi cultive relaţia lor personală cu Dumnezeu.

Aprofundare:
Ca oameni, suntem singurele făpturi create de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa.
Singurele făpturi însufleţite de propriul Său Duh.
Deci, suntem icoane vii ale Dumnezeului Celui Viu.
“Dacă vrei să-L vezi pe Dumnezeu, uită-te în oglindă” - iată înţelegerea autentică şi echilibrată a valorii sinelui.
Atenţie - practicile educaţionale contemporane au în consecinţă atitudini egocentriste care distorsionează realitatea.
Trebuie să se nască în copil dorinţa de dobândire a asemănării cu Chipul desăvârşit al lui Dumnezeu.
În fiecare om trebuie căutat tot Chipul Lui.
Aşa se naşte dragostea şi respectul faţă de sine şi faţă de aproapele.
Urmează să devenim “părtaşi dumnezeieştii firi”(II Petru 1, 4).
Adevăratul nostru destin: am fost creaţi pentru a ne înfrăţi cu Domnul.
Fiecare familie trebuie să purceadă pe calea îndumnezeirii, într-o “mişcare de iubire înspre Dumnezeu, care începe la botez şi este înlesnită de Domnul nostru Iisus Hristos”.
Cum îl voi ajuta pe copil să rămână pe acestă cale?
Posibile răspunsuri:
• prin rugăciune
• oferindu-i modele de virtute
• prin dragoste, disciplină şi o îndrumare echilibrată
• prin refuzul de a-l lăsa să cadă pradă influenţelor unei culturi anticreştine
• conştientizând împreună acţiunile care periclitează evoluţia spirituală
• prin crearea şi protejarea unui mediu propice vieţii duhovniceşti
Care e cel mai eficient mod de a hrăni sufletul unui copil?
Copilul, până la vârsta de şase ani, absoarbe realitatea printr-o cunoaştere firească, neavând nevoie de lecţii formale (”lecţii” în accepţiunea adulţilor).
El învaţă prin atingerea, mirosul, gustul, auzul şi vederea celor ce se află în mediul său.
Adultul:
• poate reflecta asupra modalităţilor de educaţie
• poate fi un model de evoluţie spirituală
• are îndatorirea principală de părinte-mediator, aceea de a crea copiilor un mediu prielnic evoluţiei spirituale
Viaţa de zi cu zi e plină de experienţe, care în mod aparent nu au nici o legătură directă cu spiritualitatea.
Priviţi viaţa ca pe un dar plin de sfinţenie.
Fiecare faptă, fiecare cuvânt, fiecare gând, ne vor oferi prilejul de a face paşi spre Dumnezeu.
Copiii înregistrează efectiv ceea ce spun şi fac adulţii, deci:
Credinţa este mai mult preluată, decât învăţată.
Activităţi:
• crearea unui album duhovnicesc: în timp, se pot aduna, fie într-un album, fie într-o mapă, fotografii reprezentând momente de participare a unor membri ai familiei la Sfintele Taine sau la alte slujbe bisericeşti, desene sau picturi făcute de copii, comentarii, povestiri care le aparţin, referitoare la apropierea de Dumnezeu în diferite momente din viaţa lor
• folosirea oricărui prilej din viaţa de zi cu zi… ascultarea unei muzici înălţătoare, audierea unei conversaţii folositoare, privirea unui câmp cu maci, însoţită de câteva întrebări, al căror răspuns îl va descoperi chiar copilul… Cine ştie câţi maci sunt în acest imens câmp? Cine oare ştie câte petale au în total? Cine poate şti numărul frunzelor lor?…