Ma incearca atatea sentimente ca nici nu le pot asterne pe hartie. Cel mai persistent e cel de vinovatie. Imi las doi copii mici acasa si nu stiu de ce....
Pentru un salariu de 7 milioane pe care il voi lua ?
Pentru ca nu vreau sa ma numesc casnica ci profesor?
Pentru ca nu sunt suficiente persoane in care sa se arunce cu noroi si vreau sa solidarizez cu ele?
Pentru ca sper sa mai pot schimba lumea?
Pentru ca imi place meseria mea?
Nu stiu..zau ca nu stiu.... dar ma inorc....
Paradoxal nu?
Nu stiu..zau ca nu stiu.... dar ma inorc....
Paradoxal nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu