Cantec de ziua mamei

Viata nu trece, ci se prelungeste
O stiu si eu, si tu, de buna sama,
Si nimenea, iubind, nu-mbatraneste,
Ci ca o stea, spre ziua, se destrama.
Copiii, stii, nu cresc, ci doar devin,
La randul lor, parinti si se-nfasoara
Intr-un suras nascut dintr-un suspin
Ce se repeta, vai, a cata oara.

Iti simt ades atingerea de mana
Cum buclele de prunc mi le destrama
Si vad in vis caluti de plastelina
Pe care mi-i faceai cu grija, mama.

Azi parul meu de-acuma e carunt
Si vantul singuratec mi-l rasfira,
Dar am în piept o inima de prunc
Si-ti daruiesc un crai cantand la lira.

Viata nu trece, ci se prelungeste!
O stii si tu, si eu, iubita mama,
Ca nimenea, iubind, nu-mbatraneste,
Ci ca o stea, spre ziua, se destrama…

Savatie Bastovoi