Sau un alt fel de viata . Sau o altfel de viata.
Noi acasa si tati in Afganistan....
Teoretic e pentru sase luni...Practic ar putea fi pentru totdeauna.Mi-e groaza sa ma gandesc pentru cat este sau pentru cat ar putea fi.
De ani de zile am frica asta, de ani de zile incerc sa o depasesc si tot de atat nu reusesc.
Am tot incercat sa-l impiedic sa plece chiar am reusit de cateva ori, dar de data asta nu mi-a mai iesit. Si-a dorit prea mult.
Nu pot descrie ce e in sufletul meu. Nici nu pot fi coerenta la ora asta....
Poate vreodata voi fi in stare, dar deocamdata doar plang. Mii de ganduri imi vin in minte, imi fac fel de fel de scenarii oribile ...
Stiu ca trebuie sa fiu pozitiva, stiu ca trebuie sa ma rog lui Dumnezeu si sa am incredere in EL si totul va fi bine, stiu ca au mai fost si altii si s-au intors sanatosi, dar la fel de bine stiu si cati nu s-au mai intors.
Pur si simplu innebunesc cand dau de gandul asta in mintea mea....
Poate asta merit asa cum imi scria odata o d-na anonim pe blog, suparata de o postare de-am mea,
"De-a lungul istoriei, au existat regi care au renuntat la regate pentru iubitele lor...
Te-ai intrebat vreodata ce fel de femeie (sotie) ai putea sa fii tu, astfel incat sotul tau sa nu aleaga sa plece la razboi, ci sa ramana acasa cu familia lui?
Semneaza... cu respect,
Una dintre cele mai proaste (si iubite si fericite) femei din lume!"
Poate are dreptate...cine stie?
Copiii realizeaza partial. Darius mai mult decat ne asteptam, Briana mai putin. Sper din suflet sa nu ramana marcati in vreun fel.
Acum catva zile dupa ce le explicasem ca tati va pleca la un serviciu departe pentru un timp mai lung si dupa ce crezusem ca n-au inteles despre ce e vorba, Darius a rabufnit intr-un plans de nu-l mai puteam opri. Ne spunea ca-i va fi tare dor de tati si de bratele lui si ca ce se va face fara el.
Azi , la despartire, niciunul n-a parut afectat, erau veseli nevoie mare, dar in timpul somnului de pranz, dupa ce ne intorsesem de la unitate a avut din nou doua reprize de plans isteric, in somn.Nici nu stiu cum sa gestionez situatia pentru ca plang si eu odata cu el....
Imbratisari Mada draga. Si putere sa depasiti cu bine perioada asta. Si daca ar fi fost plecat intr-o zona cu pace, tot ar fi fost cumplit de greu. Sa dea Dumnezeu sa fie totul bine, ne gandim la voi cu drag!
RăspundețiȘtergereStiu ca e usor de spus si greu de facut dar va trebui sa-ti infrangi teama, anxietatea si sa fii mai optimista. Copiii raspund in primul rand la fricile noastre, "le miros" ca niste fiinte foarte intuitive ce sunt. De aceea trebuie sa te inarmezi cu optimism si sa aincredere in Dumnezeu. Cezar odinioara spunea ceva in genul (nu e citat exact): de fiecare data cand mi-e frica, am mai murit o data. Cu alte cuvinte, iti distrugi psihicul doar pentru ce ar putea fi si nu e bine mai ales pentru copilasii tai. Fii tare si arata-te lor mai ales cu zambetul pe buze. La inceput doar vei mima dar apoi vei surade cu adevarat. Doamne ajuta!
RăspundețiȘtergereSintem aici! sa va umplem programul, sa va inveselim, daca e nevoie. Timpul trece repede. Va pupam.
RăspundețiȘtergeremultumesc din suflet pentru cuvintele incurajatoare.chiar au efect. chiar simt puterea benefica a celor pozitivi din jurul meu.
RăspundețiȘtergereva multumesc inca o data!
capul sus si tot inainte
RăspundețiȘtergerenici nu stii de unde vei capata putere sa mergi mai departe; stii cum e, dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce
asa ca ... foloseste cupoanele de reduceri, cu atat mai mult cu cat sunt de la cel drag si fii OPTIMISTA; VA FI BINE VA TRECE TOTUL CU BINE
Dacă cineva îi cere lui Dumnezeu curaj sau putere, Dumnezeu nu-i dă curaj sau putere, ci oportunităţi în care să descopere că are curaj, că are putere...
RăspundețiȘtergere“Doamne, când mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrană;
când mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apă;
când mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie încălzit;
când sufăr, trimite-mi pe cineva pe care să mângâi;
când crucea mea începe să fie prea grea, dă-mi crucea altuia s-o împart cu el;
când sunt sărac, adu-mi pe cineva care este în nevoie;
când nu am timp, dă-mi pe cineva pe care să-l ajut o clipă;
când mă simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care să-l încurajez;
când simt nevoia de a fi înţeles, dă-mi pe cineva care să aibă nevoie de înţelegerea mea;
când aş vrea ca cineva să aibă grijă de mine, trimite-mi pe cineva de care să am grijă;
când mă gândesc la mine, îndreaptă-mi gândurile către alţii…”
(Bruno Ferrero)
Suntem cu rugaciunile alaturi de voi si va imbratisam cu drag!!!
...Si cum spunea parintele Cleopa: "Rabdare, rabdare, rabdare! ...Nu pana la prasit, ci pana la sfarsit!"
Oooofff, ce este in sufletul tau... Trebuie sa fii tare. Ai sa vezi ca pana la urma va trece timpul si totul va fii ca inainte.
RăspundețiȘtergereBaiatul bonei Iuliei a fost in Afganistan tot 6 luni. S-a intors in iulie. Biata bona tresarea la fiecare stire din Afganistan... Nu stiam cum sa o mai linistesc. Pana la urma totul a fost bine... Ai sa vezi ca si la voi va fi la fel... Copiii vor uita ca tati a fost plecat. Va pup.
Draga Madi, azi m-am trezit cu gandul la voi...
RăspundețiȘtergereAi incredere ca Ciprian este bine acolo unde este!
Cat despre tine, tu esti o LUMINA, esti puternica si totul este asa cum trebuie sa fie!
Dzeu ne da crucea potrivita, chiar daca noi nu reusim sa vedem pe moment acest lucru. Totul este bine si spre binele nostru, intru desavarsire!
Multa sanatate copiilor!
Va imbratisez inca o data strans si cu mult drag!
Sitare, Alina, Angi, va multumesc mult de tot.
RăspundețiȘtergereSunteti adevarate leacuri pentru sufletul meu!
va pup si va intorc inzecit gandurile mele bune!
Mada,
RăspundețiȘtergerecand ai o zi trista sau un moment de ratacire,da un semn si-ti promit ca te voi scoate de acolo!Sant alaturi de tine,de voi,cu tot sufletul!Ai incredere ca va fi bine si in sase luni de zile,familia voastra minunata se va reuni cu bine!
Va imbratisez tareeeeee,tareeeeeeee!Simti?:))
Dandusa:da simt,si iti multumesc mult!Si eu va imbratisez!
RăspundețiȘtergere