La gradi dupa 5 zile de absenta

Credeam ca va trebui sa o luam de la capat cu adaptarea lui Darius la gradinita dupa ce a facut 5 zile pauza din cauza racelii.
Aseara i-am spus ca azi va merge dn nou la gradi si a parut foarte entuziasmat.Credeam k zicea asa si ca nu realizeaza de fapt ce i-am zis.
Dimineata, dupa ce a plecat Cip la serviciu, m-am dus langa el in pat ca sa nu se trezeasca si sa planga. Am atipit si a inceput sa sune alarma. S-a trezit foarte vioi, spunandu-mi:
-Mami, hai tezeste-te,megem a gadinita!
Nu-mi venea sa cred. In alte dimineti imi lua ceva timp pana sa-l trezesc si era destul de morocanos primele 5-10 minute. L-am luat in brate sa-l iubesc putin , dar el nerabdator, imi repeta:
-Mami haide, vine micobuzu!
Ma ridic din pat mergem la baie, ne spalam, ne pieptanam, facem rucsacelul, punem pachetelul ,apa, dupa care ne intoarcem in dormitor sa ne imbracam. E foarte vesel.
Fredoneaza o melodie, se joaca prin parul meu, ma ia de gat, imi face farse...se vede cat de nerabdator e....
Incerc sa- dau ceva sa manance dar nu vrea.
-Hai mami sa caltam , pecam a gadinita!
-Mami ,pai trebuie sa sune doamna intai si apoi coboram.
-Nuuu, haide pecam acum...
- Darius, trebuie sa ai putina rabdare ca vom pleca imediat ce suna telefonul, ii explic eu.
-Haide mami, te log, nu veau bombonici, nu cumpalam bombonici, nu pimbam putin, megem a gadinita....
Imi venea sa-l mananc nu alta. El care pana acum in fiecare dimineata inainte de a veni microbuzul voia sa ne plimbam putin pana la magazinul din colt si sa luam bombonici, acum refuza singur, numai sa mergem odata la gradinita. Chiar ii era dor de ea...
Norocul meu ca a sunat telefonul mai repde ca de obicei .Cand l-a auzit a inceput sa sara in sus si sa strige prin casa:
-A venit doamna, pecam la gadinita, a venit micobuzu, a venit micobuzu la-la-lala-la
A coborat scarile in fuga si direct la micorbuz, la locul lui de la geam. Avea o fericire in priviri cum de putine ori am vazut citindu-i-se pe fatza.....
Dadea bucuros din manute luandu-si ramas bun de la mine....
Mi-ara asa de drag de el de nici nu pot descrie, dar simteam si o durere in suflet totodata...
Eu nu-i fusesem suficienta zilele astea....
Trebuie sa ma obisnuiesc de-acum cu ideea asta chiar daca mi-e greu.Vor veni multe lucruri pe care nu le voi putea compensa si pentru care nu-i voi fi suficienta si nu va trebui sa sufar pentru fiecare.... acum insa ma doare.......
N-am mai putut astepta ora 13 sa mi-l aduca acasa, asa ca la 12 am luat-o pe Briana, ne-am urcat in masina si direct la gradi...
Cand am ajuns, grupa lor era la joaca afara, in curtea interioara. Am rugat ingrijitoarea sa mi-l aduca si sa o cheme si pe d-na educatoare sa mai vorbesc cu dansa pentru ca nu mai vorbisem de mult. A venit de manuta cu ea.Cand m-a vazut a facut niste ochi mari, parca nu-i venea sa creada....a venit asa timid langa mine, dar imdiat ce a ajuns s-a aruncat in bratele mele.M-a strans de gat cateva secunde, timp in care m-am topit toata...
Si-a revenit repede insa din starea afectiva care-l cuprinsese pentru k a zarit la mine-n geanta o cutie de bomboane pe care o luasem pentru educatoare. In timp ce eu discutam cu doamna ( de fapt domnisoara ) el infuleca fericit bomboanele.
Mi-a spus ca este foarte, foarte cuminte , ascultator si prietenos, k mananca tot ce i se da( am facut ochii mari cand am auzit k bea chiar iaurt ), ca are memorie si ca retinut foarte repede poezia pe care i-a invatat ( de care eu habar n-aveam caci nu-mi povesteste prea multe din ce face acolo) k a colorat frumos( chiar avea lucrarea la expozitie pe hol), ca totul este bine cu alte cuvinte.
Cand a auzit ca trebuie sa plcam asa, au inceput protestele. Doar cu promisiunea ca mergem si ne mai plimbam putin am reusit sa-l iau.
In masina a adormit rupt si a trebuit sa urc in casa cu amandoi in brate de credeam k mi se rupe mijlocul... au peste 25 kg ...
Dar ce drag imi era...