Tehnica servetelului- intre joaca si distractie

Ultimul lucru invatat de mine in domeniul lucrului manual a fost tehnica servetelului. M-a cucerit din prima si mi s-a parut uimitor de simplu. Dar cum toate lucrurile aparent sunt simple si in esenta complicate, asa a fost si cu aceasta tehnica.
  Nici n-am apucat sa o pun in aplicare singura, sa mai invat cate ceva, sa mai fur din trucurile celor experimentati, ca am  si vrut sa o transform intr-o activitate practica . Si cum activitatile mele practice nu sunt asa de capul meu, ci ii implica si pe cei mici, nici nu vreti sa vedeti ce-a iesit. (priceputii si mai ales artistii nici sa nu priveasca imaginile pentru ca ii apuca durerea de inima)
   Mai bine am fi denumit-o body painting decat arta decupajul, dar ma rog...
 Si mimitza era sa faca infarct cand a vazut cata mizerie i-am facut, cat de murdari suntem, cate servetele am stricat  si cate pahare si farfurii am mazgalit (jucam in deplasare la bunici). Ca  am uitat sa scriu ca la inceputul activitatii noastre nu aveam nici de unele, asa ca a trebuit sa improvizam totul: am imprumutat de la bunicu'( fara sa stie) niste vopsele si pensule, de la mimitza niste farfurii si pahare,  tot de la bunicu niste aracet, am gasit prin sertare niste foarfece ruginite, servetele aveam in dar de la prietena care ma initiase in acesta tehnica si ne-am apucat de lucru.  Rezultatul.....dezastruos, dar distactia pe cinste!