Erau momente in care visam cu ochii deschisi la clipe de singuratate, de liniste, clipe in care sa fiu doar eu cu mine, in care sa am timp sa citesc, sa rasfoiesc linistita o revista, sa merg la o cafea cu o prietena, sa merg la cosmetica sau cine stie prin ce magazin fara a sta cu ochii pe ceas sau a-mi face procese de constiinta ca mi-am lasat copiii cu sotul si la multe si alte nevinovate mici placeri....
Acum sunt singura. Dar singura-singura, cum n-am mai fost nicio zi de cel putin cinci ani. Cip e intr-o misiune pentru doua saptamani, iar copiii la tzara la ai mei.
Tiuie casa cu mine si eu nu fac niciun lucru din cele de mai sus. Nu ma intrebati de ce pentru ca n-as sti sa va raspund, dar nu ma pot mobiliza. Parca sunt jumatate de om , sau chiar un sfert fara ei, parca n-am chef de nimic si de nimeni, parca nu-mi mai doresc nimic in afara de a fi cu ei, parca nici foame nu-mi mai e...parca...
Tot ce fac e sa-mi beau dimineata cafeluta cu fetele de pe forum, apoi sa-mi pregatesc materialele necesare la scoala, dupa care casc gura pe siteurile de masini in cautarea vreunei oferte irezistibile.Plec la serviciu, nu stiu cum trece timpul si se face seara, vin acasa, fac un dus si din nou in fatza calculatorului.
Probabil cand ma voi obisnui cu singuratatea se va termina si se vor intoarce toti acasa.
Dar mai sunt 10 zile pana atunci...
pupici si sa treaca repede
RăspundețiȘtergeremultumesc mult. si eu te pup
RăspundețiȘtergereO sa vina toti acasa si va fi iar bine :)
RăspundețiȘtergereda, de-abia astept...
RăspundețiȘtergere