Un ochi plange, altul rade

Am inceput gradinita de trei zile. E o copie fidela a inceputului de anul trecut: Darius-cuminte, voios, bucuros ca merge, Briana-jale. Dar jale MARE.
In prima zi am plecat toti trei razand, cantand si pusi la patru ace ca doar toti incepeam un an scolar nou.
Briana radia pentru ca in sfarsit i se indeplinse visul de a ajunge la gradinita de copii mari a lui Darius.
L-am dus mai intai pe el la "Scufita rosie" a intrat fara probleme, si-a imbratisat doamnele si-a luat ramas bun de la noi si direct la joaca.

Noi am coborat la etajul unu la "Dumbrava minuata".
Acolo nebunie.... pe lista grupei figurau 35 de copii. Nu stiu daca erau chiar toti, dar 30 tot erau. Din astia 30 vreo 20 plangeau si vreo 40 de parinti incercau sa-i linisteasca. De, doar era prima zi de gradinita a copilului si venise toata familia....
Cei care aveau copiii linistiti faceau poze si licareau bliturile mai ceva ca la conferintele de presa.
Briana se uita speriata,cand in stanga, cand in dreapta, cand la mine,dar nu plangea. Am intrat in clasa s-a asezat pe un scaunel si astepta s-o bage si pe ea cineva in seama. Normal ca n-a bagat-o nimeni. Doar era cuminte, cum ar fi putut cineva s-o observe in vacarmul acela.....N-am plecat de langa ea pentru ca si eu asteptam acelasi lucru: sa vina o doamna educatoare la noi, sa ne prezentam, sa facem cunostinta sa-i spun cateva cuvinte despre copil, dar nici vorba de asa ceva.
Cum ar fi putut sa vina cand 20 de copii plangeau si se tavaleau pe jos, fugeau spre usa in incercarea de a evada, cand fiecare parinte incerca sa vorbeasca un pic cu o educatoare dar incerca sa-si linisteasca si copilul, cand totul era un haos?!

As fi vrut sa vina d-l ministru Funeriu si d-l presedinte Basescu sa-si petreaca doar o ora in acea clasa sa primeasca apoi 10 lei pe ea ( cum primeste un cadru didactic) si poate s-ar fi convins ca nu sunt"Cadrele didactice, printre cei mai bine plătiţi angajaţi din România pe ora de lucru” ( cum sustin domniile lor), ca in invatamant e nevoie de cadre nu de restructurari, ca trebuiesc infiintate grupe noi, nu desfiintate ,ca la 35 de copii dintr-o clasa le sunt necesare 35 de patuturi nu 15 cate au, ca invatamant de calitate se face cu conducatori de calitate care realizeaza ca in clasele cu acesti 35 de copii chiar nu se poate discuta de calitate....


Chiar imi era mila de domanele educatoare dar de copilul meu mi se rupe inima. Bineinteles ca a inceput si ea sa planga si sa nu mai vrea sa ramana acolo si lucrul acesta se repeta de-atunci in fiecare dimineata.
Stiu ca e traumatizant stiu ca e impotriva vointei ei, dar alta solutie nu am.
Poate doar sa renunt eu la serviciu si sa stau cu ei acasa, dar nici asta nu cred ca e solutia ideala. Am prietene care au facut asta pentru a-si creste singure copiii si tot timpul ma intreb care din noi procedeaza bine si care gresit.....