luni, 13 decembrie 2010

Dragoste mare!

Oare am mai scris vreodata cat de dragi imi sunt copiii mei???
Nu cred.
Si chiar daca as mai fi facut-o, niciodata n-am putut si nu voi putea exprima in cuvinte exact cat simt.
Mor de dragul lor. Mor de dragul lor cand ii vad impreuna. Nici nu mi-am putut imagina ca se vor intelege asa de bine, ca se vor juca atat de frumos.... ca se vor iubi atat de mult!
Seara dupa ce ii schimb in pijamalute, se urca in pat si incep sa se imbratiseze sa se pupe si sa-si spuna cat de mult li-e darg unul de celalat.
Jur ca nu eu i-am invatat sau nu i-am pus sa faca vreodata asa ceva.
Aseara Darius ne-a uimit si mai mult. Nu stiu in ce context, Cip o certa pe Briana . Si numai ce-l aud :" Tati, nu o mai certa, Briana e prietenul meu cel mai bun!!!
Imi venea sa-l mananc , nu alta.
Apoi am plecat intr-o vizita. Acolo, copii multi, prieteni de-ai lor, dar ei tot amandoi se jucau.

Pentru mine, relatiile astea speciale intre frati sunt niste enigme... Eu n-am frati sau surori si niciodata n-am sa stiu ce inseamna astfel de sentimente......

Un comentariu:

  1. Din ce povestesti sunt minunati copilasii tai, sa dea Dumnezeu sa fie mereu asa de apropiati!
    Inteleg foarte bine ce vrei sa spui..si eu am crescut singura la parinti..poate de aceea imi si doresc cel putin doi copilasi :-)

    RăspundețiȘtergere