Doua liniutze roz....

Nu va speriati k nu sunt insarcinata! e vorba despre povestea celor doua liniutze roz de acum aproape 4 ani.

POVESTEA CELOR DOUA LINIUTZE
Am scris aceasta poveste anul trecut, dar acum am ocazia sa particip cu ea la un concurs in
Povestea celor II liniutze....a inceput undeva prin 2001 cand am pierdut prima sarcina.Nu a fost ceva prea tragic caci nici nu apucasem sa imi dau bine seama ca am fost insarcinata.In 2004 am ramas din nou insarcinata, dar n-a fost sa fie nici de data asta: sarcina gemelara cu un embrion oprit in evolutie.Toti medicii m-au sfatuit sa fac intrerupere de sarcina caci altfel risc o mare infectie.Cip era plecat in misiune in Kosovo, iar eu a trebuit sa iau hotararea aproape singura.A fost cumplit.
De atunci a fost o lupta sa mai raman insarcinata.Analize peste analize si toate bune,spermograma-ok, hsg-trompe permeabile,monitorizari stimulari,teste de ovulatie, teste de sarcina negative, laparoscopie, 3 histeroscopii, medici peste medici..etc.
La prima histeroscopie mi-au descoperit uter bicorn sau sept uterin, nu erau siguri ce. in urma laparoscopiei mi-a confirmat septul uterin si dr Tutunaru m-a recomandat unui medic de la Polizu sa imi taie septul histeroscopic.Histeroscopia si laparoscopia le-am facut in ian -febr (2006), apoi pe 15 febr din nou histeroscopie de control.Medicul de la poliziu mi-a spus ca nu ar fi bine sa incerc sa raman insarcinata acum caci rana nu este epitelizata in totalitate si ar trebui sa mai astept 2 luni.nu am facut nici stimulare pt ca deja trecuse perioada in care trebuia sa le fac, dar am fost la echo la in ziua 17 macar sa vad dc ovulez si nici urma de foliculi .In ziua 21 mi-am facut prolactina si progesteronul care au iesit cam mari.
Nici cu prestatul nu ne-am omorat caci ne-am gandit k e post si nu e bine si mai aveam si interdictie, dar intr-o seara a venit o prietena la mine(Laura) , care fusese la o manastire si care vorbise cu un calugar despre mine si acesta ii spusese k trebuie sa ma rog mult si sa mai am putina rabdare .Mi-a adus si o carticica de acolo :"Jurnalul unui copil nenascut" care incepe asa :"De astazi a inceput viata mea.Parintii mei nu stiu inca, dar eu totusi exist.Si voi fi fetita, voi avea parul blond si ochii albastri..."
Imi aduc aminte k era intr-o miercure si tineam post, dar nu l-am lasat pe Cip sa adoarma pana nu s-a facut 12 noaptea sa treaca postul , caci aceasta carticica mi s-a parut un semn.Atat a fost in luna aceea , spre deosebire de lunile anterioare in care eram obsedati de asta.
Un alt semn fusese pe pe 15 martie cand am facut histeroscopia, iar la noi in salon a venit o tanara insarcinata sa isi intreneze mama.Cand ne-a auzit k vrem un bb (mai erau fete acolo pt aceeasi problema) ne-a sfatuit sa citim Acatistul Sfintilor Parinti Ioachim si Ana pentru ca ea asa reusise dupa 14 ani.cand am ajuns acasa imediat am cautat pe net acest acatist si am inceput sa-l citesc .
Teoretic nu credeam k in luna aceea se va intampla minunea,caci nimic din ce facusem , nu ma facea sa sper,dar de obicei simteam simptomele de CM cam cu 10 zile inainte de a veni.De mult timp nici nu imi mai facusem teste de sarcina .In martie..nici un simptom de CM insa..., dar lui Cip ii spuneam k deja le am k sa nu cumva sa isi fac iluzii degeaba, dar zilele treceau iar simptomele nu mai apareau.Continuam sa citesc acatistul si sa ma rog.... aveam niste emotii cum nu mai avusesem niciodata.Aveam de gand sa fac un test luni, ziua in care trebuia sa imi vina CM, dar sambata, intr-o pornire de moment, am cumparat un test si m-am ascuns in baie sa il fac, fara a spune nimic .Nu am avut rabdare sa apara rezultatul si am iesit din baie plangand.Cand m-a vazut m-a luat in brate,inchipuindu-si k am facut un test si a iesit negativ....Am plans amandoi, dar nu ii spusesem k eu de fapt nu stiam rezultatul....Abia dupa ce ne-am descarcat l-am trimis in baie sa vada, caci eu nu aveam putere....A iesit palid....m-a luat in brate si am inceput sa plangem din nou....de data asta eu am crezut k e negativ, dar el plangea de emotie, caci aparuse destul de timid si a doua liniuta.....Nu cred k au fost simple coincidente, ci cred k Dumnezeu si-a intors fata spre noi. Este cea mai mare dovada a existentei, puterii si bunatatii Lui pe care mi-a putut-o da....
Nu stiu cum as putea sa-I multumesc vreodata....
Apoi mi-a mai dat o dovada a existente Lui: mi-a trimis-o si pe Briana, caci m-a vazut ce mult imi doream sa avem si o fetitza.