Craciunul copilariei mele

Anul acesta de Craciun parca am retrait un episod din copilaria mea. Nu stiu cum sa explic ceea ce am simtit.....Pur si simplu parca eram in pielea copiilor mei si traiam prin ei magia Craciunului, magie pe care o simti cu adevarat doar cand esti copil si inca mai crezi in Mos craciun.
Am fost plecati la ai mei si a fost ca in copilarie. Cu multa zapada, cu un brad mare,natural care parea urias in comparatie cu piticii ce-l priveau cu gurile cascate, cu un mos" invizibil" care doar a lasat cadourile peste noapte sub brad, cu colindatori veritabili, cu miros de cozonac si sarmale si mai presus de orice cu rasete de copii nebunatici care au facut deliciul bunicilor si i-au mai scos din trisetea in care fusesera in ultimile saptamani.

S-au bucurat pentru fiecare globulet din brad, pentru fiecare bombonica, pentru fiecare pachetel desfacut, pentru fiecare jucarie, chiar daca inainte mai primisera zeci, pentru fiecare colindator pe care il ascultau, iar noi cei mari eram fericiti de fericirea lor.

Acum ne-a mai ramas amintirea clipelor petrecute alaturi de cei dragi, ne-a mai ramas in gand sunetul colindelor, parca mai simt si acum aroma cozonacului si a portocalelor, iar mireasma bradului inca o mai am in nari. Totusi ma simt putin trista. Poate pentru ca a trecut prea repede. Parca nici nu am simtit aceste zile. Cat de lunga a fost asteptarea, atat de scurta a fost sarbatoarea.Suntem atat de euforici si de agitati, incat nici nu ne dam seama cand trece.....