Lista de cadouri pentru Mos Craciun

Fara sa le spun ca se apropie luna decembrie, luna sarbatorilor si a cadourilor, copiii mei au inceput deja sa "miroasa" asta si sa-mi dicteze ce sa trec pe lista Mosului. In plus Darius are dorinte si pentru ziua lui si pentru onomastica.Asa ca am inceput sa le notez de pe acum. Scrisorile oficiale catre Mos le vor face ei, eu aici doar schitez.....pentru posteritate:

BRIANA:

• un ruj de cer, unul de soare si altul de nori
• un inel cu Hello Kitty cu ruj de capsuni
• un soare care sa bata numai la ea
• o pisica (de jucarie) pe care sa o plimbe in lesa
• o papusa care face pishu la olita
• machiaj cu toate culorile pamantului
• fustite, bluzite rochite cu hello kitty
• bratari, clamite, bentite,inele cu hello kitty
• o poseta cu hello kitty
• papusa care sa planga sa rada sa vorbeasca
• un lego de fetite
• ..............

DARIUS :

• masina antigravitatie care merge pe pereti
• un elicopter care tinteste
• un alt elicopter care spioneaza si cara alimente
• un lego mareeeee
• un catel ( de jucarie) pe care sa-l plimbe in lesa
• ......................

Si lista ramane deschisa pana de sarbatori....

Ornamente de brad din suluri de hartie igienica

Pentru ca deja simt ca se apropie Sarbatorile cu repeziciune, m-am apucat de cules idei pentru confectionarea ornamentelor de brad. Aceasta e din cartoane de la hartia igienica si cred ca e foarte usor de realizat impreuna cu copiii.

Micii gradinari

 Au vazut in reclama danonino ca pot deveni gradinari si imediat au vrut si ei. Ca sa evit consumul de danonino dar sa incurajez  gradinaritul le-am spus ca am niste idei mai interesante-surpriza. Astfel, dupa ce am consumat niste oua am pastrat cojile iar dupa un picnic, in loc sa aruncam farfuriile si paharele de unica folosinta le-am pastrat pentru experiment.       
Au fost incantati nevoie mare si cand am mers in magazin si au ales singuri florile pe care au vrut sa le semene.In plus am mai luat eu niste boabe de fasole pentru a-i uimi cu rapiditatea cresterii lor.
Rezultatele se vad mai jos:

 Dupa 4 zile :

 Dupa inca 2 zile

Acum asteptam sa infloreasca

Primii fiori

 

Cam de o saptamana incoace, Darius imi cere zilnic sa-l imbrac la gradi in camasa. In prima zi nu l-am intrebat nimic, crezand ca e doar o preferinta de moment. De obicei el nu e niciodata  pretentios la haine, din contra e genul de nepasator, dar cand si a doua zi mi-a cerut tot camasa,am inceput sa intru la banuieli. Si nu spun ca pe langa camasa tot timpul voia sa mai adauge si altceva care sa-l faca mai interesant: ba un ceas, ba o esarfa la gat, ba parfumuri si apa de gura, ba bretele, ba nu mai stiu ce. Pana si la chiloti a inceput sa aiba pretentii si-i vrea doar pe cei "misto".Desi nu povestesteste nimic din ce face la gradi mi-am propus sa-l descos si sa aflu ceea ce de fapt si banuiam. Si tot intrebandu-l si tot intrebandu-l imi arunca pana la urma raspunsul:

-Nu intelegi ca sunt indragostit????

Dap.... intelegeam,.... da' nu-mi venea sa cred.....
Stiu ca la gradi incep primele idile si sunt asa de dulci si sincere, dar totusi.... Darius al meu???

Am reusit pana la urma sa avem o discutie asa ca intre prieteni si mi-a spsus ca de fapt e vorba de doua fete, Laura si Briana care il plac foarte mult si care il pupa mereu si-i spun ca e frumos.Iar el e topit dupa amandoua.

In tot acest timp Briana noastra era pe langa noi si auzind  ca e vorba de baieti si fete, se baga si ea in discutie:
- Mami, eu il ador pe Tudor!!!

Sa cad  pe spate, nu alta: Si tu Brutus???

Activitati de toamna

Daca in vara nu am avut timp sa scriem nimic despre activitatile noastre, despre plimbari, despre bunici despre tot ce am facut interesant, ne-am propus ca  de-acum, din toamna sa nu mai ratam nimic.
 Avem multe in plan, numai timp sa avem.
 Am inceput cu pictura , dar nu orice pictura ci de data acesta pe haine. Au fost tare incantati si vom repeta experienta si cu frunze, dar si cu vopsele speciale.

 Am inceput cu pictura , dar nu orice pictura ci de data acesta pe haine. Au fost tare incantati si vom repeta experienta si cu frunze.

Scrisoare pentru parinti

Am gasit acesta poezie in gradinita, pe un perete si mi-a placut tare mult. Cred ca reflecta adevarul si ar trebui sa tinem cont de asta....

Dacă ar avea părinţii ochi să vadă

Şi sufletul le-ar fi mereu atent,
În ochii pruncilor cu viaţa fadă
Ar descifra mesajul cel urgent :
„Vă rog iubiţi-mă inteligent !”

Nu glume, nici minciuni – bomboane-amare;
Nu vreau bunici şi nici televizor,
Nu-mi trebuie nici lux, nici îmbuibare…
Puţin îmi pasă de trăiesc sau mor
     Dar vreau să fiu al vostru, nu al lor!

Eu ştiu c-aveţi profesii elevate
Că sunteţi la curent cu date noi,
C-aveţi serviciu ca eu să am de toate,
Dar fiindcă vă iubesc pe amândoi
Vă spun : „Eu am nevoie doar de voi!”

Aş vrea ca jucărie ochii mamei,
Nu ochii-ndepărtaţi ai vreunui unchi.
Când ne-ntâlnim atraşi de glasul foamei
Şi nu pot sta la tata pe genunchi
Mă simt ca o mlădiţă fără trunchi.

Nu vreau să fiu un deget ce acuză,
Găsind olarul singur vinovat.
Am gând curat, şi inima refuză
O bombă cu efect întârziat:
Vreau să devin un om adevărat!

De-aceea vreau părinţii mei să vadă,
Să aibă sufletul mereu atent,
Ca-n ochii mei umbriţi de viaţa fadă
Să descifreze strigătul urgent :
„Vă rog iubiţi-mă inteligent!
    
                                                                    de Romulus Chelbegean

 

Tratament homeopat pentru polipi

 Am aflat o noua schema pentru reducerea in volum a polipilor .

Viscum Album
 Echinaceea
Teucrium Marum
 Wyethia
 Phytolacca
- toate in CH5 cate 5 bilute in fiecare zi timp de 1 luna. Pauza 10 zile si apoi repeta schema inca o luna.

Constanta- primul loc din tara....

Nici nu stiu cum sa incep postarea aceasta....e delicata si totodata dramatica, dar de cand am aflat nu mai am liniste si ma tot gandesc cum sa fac sa pot fi utila.
    Probabil multi dintre cei care citesc sunt satui de cazuri umanitare si nici nu le mai dau citire pana la final sau nici macar crezare.
    Nu condamn pe nimeni ,dar acum scriu pentru cei carora le pasa, pentru cei care simt ca pot face ceva dar nu stiu de unde sa inceapa, pentru cei care poate s-au si confruntat cu probleme de gen si acum vor sa intoarca ajutorul, pentru cei care se tem ca in viitor sa nu fie chiar ei in situatia de a cere, pentru cei cu suflet mare , cu credinta in Dumnezeu, dar mai ales pentru CONSTANTENI.
  Nu cred ca stiti, dar Constanta se afla pe primul loc in tara ca numar de bolnavi de cancer in randul copiilor.....Infiorator....Nu mi-a venit sa cred cand am aflat, dar asta e realitatea. 
  La ora actuala peste 300 de copii constanteni sufera de aceasta cumplita boala si zilnic sunt diagnosticati altii.
   Problema cea mai mare a acestor copii este ca in Constanta nu exista un centru oncologic pediatric. Pur si simplu nu exista. E un paradox, nu? Dupa ce li se pune diagnosticul sunt trimisi la Bucuresti, plimbati pe la diferite spitale, tratati corespunzator(sau nu) dar tratati,trimisi poate in strainatate, dupa care sunt trimisi inapoi acasa.
  Ei bine, acesti copii, timp de 5 ani, sunt chemati lunar (unii chiar saptamanal) la spital pentru a li se face analizele, pentru a fi evaluati, sau chiar pentru chimioterapie.
   Dar cum sa poti face toate acestea daca nu ai un spatiu amenajat? Poate nu va vine sa credeti, dar in afara de cateva patuturi metalice altceva nu are sectia de oncologie copii.  Multi stau pe holuri cu perfuziile in maini cu mastile pe fata abia tinandu-se pe picioare ,se chinuiesc sa urce cele 8 etaje pana la sectia pediatrica, se chinuiesc sa coboare apoi k sa li se recolteze analize de la Synevo, iar parintii sfasiati pe langa ei incercand sa le aline suferinta.Nimic din ce e acolo nu le-ar putea alina durerea , dar totusi ar exista lucruri care sa le faca viata mai usoara.

   La aceste lucruri s-a gandit prietena mea, Alina Vasea , voluntar al Fundatiei "Salveaza vieti"  V-am mai vorbit despre ea si despre ingerii salvatori ai acestei fundatii cand am mediatizat cazul lui Stefan si al lui Bibi.Atata dariure din partea unui singur om nu mi-a fost dat sa vad.E un model pentru mine, ma fascineaza puterea, taria,rabdarea, perseverenta si altruismul ei, cum nu m-a facinat  altcineva pana acum.Viata ei se conjuga numai prin verbul "a ajuta" si ma molipsesc ori de catte ori o ascult. 

  Impresionata de drama acestor copii s-a gandit la un proiect colectiv pentru toti cei 300 de bolnaviori, si numai cu 80.000 euro acest lucru poate deveni posibil.A demarat un proiect prin care sa infiinteze un  CENTRU DE ZI PENTRU DIAGNOSTICAREA ŞI TRATAMENTUL BOLILOR ONCO-­‐HEMATOLOGICE LA COPII
 A convins conducerea spitalului sa-i dea un spatiu si a obtinut si aprobarea ca banii pentru amenajarea lui sa fie de la buget. Acum insa intervine ajutorul nostru .

Cum poți ajuta ?

1.Mediatizeaza proiectul cat mai mult. Cu cat afla mai multe persoane cu atat se pot implica mai multi .Eu cred ca a venit timpul ca noi, constantenii, sa fim mult mai uniti. Stiu multe, multe persoane minunate din Constanta care au fost solidare cu cazuri din tara, cu cazuri din zona, dar acum putem face cu un singur efort, bine pentru sute de copii. Mediatizati cazul si chiar unor persoane fara posibilitati financiare. Acesti copii au nevoie de mult mai multe lucruri decat bani cum ar fi consiliere psihologica,"prieteni de joaca", jucarii (80% din ei provin din mediul rural si din familii fara posibilitati), poate hainute, poate cadouri, surprize vorbe bune.... si tot ce le trebuie si copiilor nostri..
In Bucuresti si in alte orase mari sunt voluntari care merg in spitale si desfasoara diverse activitati dragi copiilor , care de multe ori valoreaza mult mai mult decat niste bani.

2. Redirectioneaza 20% din impozitul pe profit (pe care oricum l-ai da statului) catre acest proiect,daca detii o firma. Sau convinge-ti prietenii sa redirectionze suma.
Nu au nimic de pierdut. Asa cum persoanele fizice pot directiona 2% din impozit catre o fundatie, asociatie,biserica, etc fara a li se diminua venitul, tot asa firmele pot directiona 20 % din impozit.

Avantajele unei companii:
• nu costă nimic (redirecţionezi din impozitul pe care oricum îl plăteşti statului)
• nebirocratic (închei un contract de sponsorizare)
• 100% transparenţă
• 100% din banii donaţi se duc către proiect (nu avem costuri administrative).

3.- Doneaza  daca esti persoana fizica si vrei sa te implici, în contul RO56 BACX 0000 0003 6910 7007 RON sau prin PayPal.

Proiectul il gasiti aici
Contractul de sponsorizare aici

          Iar cea mai mare rugaminte a mea e : nu fiti indiferenti! ( opusul iubirii nu e ura, ci INDIFERENTA)
         Incercati sa mediatizati pe cat puteti proiectul pe blog, pe FB, pe mail  pe unde puteti si impreuna sa facem ceva pentru copiii acestia .
 Fiti voluntari!

Singuri la joaca in cartier

O noua etapa in viata noastra- cel putin asa am perceput-o eu....
 Ieri, dupa ce au venit de la gradi au iesit cu Cip, vreo doua ore afara la joaca. Intotdeauna merg insotiti de unul din noi sau de cele mai multe ori chiar de ambii, intotdeauna suntem cu ochii pe ei, intotdeauna strigam la ei : " vezi masina", "ai grija la groapa",  "nu alerga prea tare sa nu te impiedici", " vezi sa nu cazi", "nu e voie acolo" si cate si mai cate replici de-astea protectoare. 
  De mult timp mi-am dorit sa incep sa le dau libertate, sa le dau incredere in ei, independenta in decizii, dar teama de a nu li se intampla ceva rau m-a impiedicat pana aseara.
  Dupa ce au venit de la joaca s-au asezat cuminit la tv. Dar auzind inca glasuri de copii afara, Darius a venit sa ma intrebe de ce acei copii nu au intrat in casa, iar ei a trebuit sa intre. Cum sa le spun ca tati e obosit si de acea n-au mai putut sta???
 Asa ca,  intr-un impuls de moment, am luat hotararea ca acum e momentul  " zborului".
 I-am intrebat daca sunt de acord sa iasa la joaca fara noi si intr-un chiot de veselie mi-au spus din tot sufletul un "Daaaaaaaaaa" prelung. Erau atat de fericiti de parca le spusesem ca pleaca in vreo excursie.
  I-am imbracat si le-am dat drumul pe scari. 
 Blocul nostru din fericire are doua intrari, iar cea din spate  da in parcarea si in locul de joaca al copiilor din cartier, iar apartamentul nostru are toate ferestrele pe aceasta parte.
   Probail alti copii au avut experienta asta mult mai mici , dar  la noi abia la 5 ani jumate  i-a venit randul, iar Brianei la 4.
  Ii  urmaream de pe geam, din spatele perdelei cum se apropie timid de unul din grupurile de copii.  Pentru ca noi tot timpul plecam la joaca in parcuri , pe malul marii sau cine stie pe unde , ei nici nu-si cunosc vecinii de bloc, deci  dupa ce ca erau singuri , nici nu cunosteau pe nimeni. Timizi, timizi  priveau si nu ziceau nimic. Nimeni nu ii baga in seama si pentru cateva minute, am crezut ca se vor intoarce in casa dezamagititi. Dar nu, ei gustau libertatea din plin. Din cand in cand se uitau la geamul nostru sa ne vada.Uneori le faceam cu mana, alteori ne ascundeam dupa perdele.
 Au stat si au privit vreo 10 minute dupa care ii vad intrand in mijlocu gastii. Nu stiu ce-si spuneau, dar cert e ca in urmatoarele clipe i-am vazut imbratisandu-se cu vreo doua fetite mai maricele. Ii luau in brate, ii pupau, se invarteau, alergau se asundeau, iar chiotele lor umpleau cartierul. 
 Din cand in cand mai intrau masini in parcare, dar grijulii se fereau pe margini.  
  La un moment dat gasca a decis sa plece putin mai departe sa ia niste corcoduse, dar inainte de a pleca,Darius ne-a strigat sa ne ceara voie.Le-am dat iar Cip n-a rezistat sa nu coboare dupa ei si sa-i urmareasca din umbra.
Cred ca au stat o ora si mai bine, iar cand s-a innoptat si-au luas ramas bun unii de la ceilati si s-au imprastiat fiecare pe la casele lor.
    Am simtit aceasta iesire aproximativ la fel cu plecarea la gradi :parca ii pierdusem, parca plecasera definitiv de acasa si ne ramasese doar golul lor..

Regasirea

  A trecut aproape o saptamana de cand s-a intors Cip din Afganistan si nu am avut timp sa scriu nici macar doua randuri despre Marele Eveniment.
  Am ASTEPTAT acest moment 200 de zile, mi l-am imaginat, l-am visat, l-am dorit, l-am invocat, mi-am facut zeci si zeci de scenarii, dar niciunul n-a corespuns realitatii.
   Cuvantul ASTEPTARE a trebuit sa troneze pana in ultimul moment. N-a fost suficienta ASTEPTAREA din timpul celor 6 luni. A trebuit sa se prelungeasca misunea cu inca doua saptamani.N-a fost suficient nici asta. Venirea de pe 3 mai s-a amanat pe 5.  
  Nu-i nimic, mi-am zis, si cu doua zile in plus si cu doua in minus, numai sa se intoarca sanatos. 
 Dar ASTEPTAREA tot nu era multumita. Voia  sa-mi prelungeasca si mai mult agonia, asa ca s-a decis ca ziua venirii sa fie 9 mai: inca alte 5 zile in plus de ASTEPTARE.
  Lasa , ca asta inseamna inca 5 zile de diurna, ma incuraja Cip.....
   Bine, inca 5 zile imi repetam marunt printre buze....
 Dar ASTEPTAREA tot nu a luat sfarsit. I-a placut prea mult la mine in suflet ca sa ma lase asa usor.
 Si astfel si-a mai prelungit sederea cu alte doua zile .
   Am primit in sfarsit stirea oficiala ca pe 11 mai Cip va ateriza in Romania.
 Mie mi se pare un record de stat in aeroporturi: 15 zile in  4 aeroporturi....Daca cineva a stat mai mult chiar as vrea sa-mi scrie si sa-l felicit....

 Dar sa revin la ASTEPTARE: bineinteles ca nu s-a lasat dusa asa cu una cu doua.  Credeam ca macar in ziua cu pricina ii vor aduce de dimineata in tara, dar n-am avut noi norocul acesta. Ora la care era anuntata aterizarea era 19.30. Deci inca o zi plina de ASTEPTARE. A trebuit sa-mi gasesc fel de fel de preocupari ca sa nu innebunesc de emotie si de atata ASTEPTARE. Majoritatea zilei mi-am petrecut-o in bucatarie( locul care ma relaxeaza cel mai mult), gatind fel si fel de mancaruri dragi lui.
 In sfarsit vine si mult ASTEPTATA ora 19 la care trebuia sa plecam spre aeroportul M Kogalniceanu.
 Si plecam.
  In 20 de minute deja eram acolo.
  Emotii, fluturi in stomac, lacrimi, tremurat, friguri, frica,transpiratii nu stiu in ce ordine dar le-am experimentat pe toate.....Si cand imi trecea una, venea alta..... si tot asa pana am vazut avionul aterizand.
 Lacrimile eliberatoare stiu ca au fost ultimile... Credeam ca urmeaza bucuria aceea fara margini , dar in locul ei a venit din nou ASTEPTAREA. 
  Am crezut ca va fi scurta, ca in cateva minute ne va lua in brate ne va saruta si vom pleca linistiti acasa, dar nici vorba. A inceput din nou amanarea:
 Inca jumatae de ora si vin. Inca jumatate de ora si ies din aeroport. Inca jumatae de ora si ii aduce camionul; inca jumatate de ora si le incarca bagajele....Inca jumatae de ora....si le face vama.....
Trecusera doua ore deja si Darius , plictisit la culme imi zice: 
Hai mami acasa si venim maine sa-l luam pe tati!
  Se innoptase deja,deci trecuse mult peste ora 22 cand am vazut in sfarsit farurile masinilor care ii aduceau.
 Trecusera si emotiile si fluturii si lacrimile si frigul si caldurile .Si ASTEPTAREA
 Venea linistea mult dorita.
 Venea iubirea, fericirea si implinirea.
 Copiii au alergat inaintea lui prin intuneric nestiind de care picioare sa se agate,caci toti erau imbracati la fel, dar el i-a vazut imediat si i-a ridicat in brate.  Mie nici nu-mi mai trebuia imbratisare vazandu-i pe ei trei atat de fericiti.M-au luat si pe mine in stransoare si am stat asa toti patru cateva clipe.
 Nu le-as mai fi dat niciodata drumul