Scoala-gradinita-cresa

Septembrie a fost o provocare pentru familia noastra:eu am inceput scoala, Darius gradinita, Briana cresa iar tati si-a schimbat locul de munca. Un inceput la puterea a 4-a..

Greu, foarte greu ... si inca nu a trecut.

(Nu mai spun ca pe 1 septembrie m-am operat de litiaza biliara si ar fi trebuit sa stau in concediu medical pana pe 25, iar eu din pasiune si "abnegatie" m-am intors la serviciu de pe 8)

Daca in primele zile Darius era singurul care nu ne ridica probleme, acum si el refuza gradinita. Cip pleaca la serviciu la 6.45,iar eu raman acasa sa ma chinui sa-i conving, imbrac si duc la gradinita, rspectiv cresa. Apoi trebuie sa ma intorc sa-mi pun la punct temele ( caci dupa 4 ani de concediu de cresterea copilului se cam impun), sa-mi pun la punct documentele( adica teancurile de hartoage inutile , dar care nu trebuie sa lipseasca din mapa unui profesor pentru a-si justifica cei 8 milioane salariu cat si "competentele profesionale"), apoi trebuie sa fac si mancare si curatenie, sa mai bag si la spalat si in cele din urma, la ora 12 trebuie sa fiu vesela si aranjata pentru a-mi incepe cu adevarat ziua de munca.

De exemplu ziua de azi a decurs cam asa:

I-am imbracat plangand,am plecat plangand, au mers pe strada plangand,iar cand am ajuns acolo nu va mai spun. Am mers intai la Darius la gradi. Mi se rupea inima de cum plangea si se agata de picioarele mele. Briana plangea si ea desi stia ca nu aceea e cresa ei. Toata lumea se uita la noi k la circ. Imi venea si mie sa plang de nu mai puteam, dar cred ca am fi starnit reactii si mai si daca ne vedeau pe toti 3 plangand. Am reusit sa urcam la et 2 la grupa si sa-l schimb cu promisiunea ca mergem la alta grupa ( ceea ce inseamna k anumite lucruri din grupa asta i-au displacut). Nici nu voia sa se apropie de usa clasei. N-am avut inotro si l-am mintit k intram doar sa o vedem pe doamna si plecam. am intrat si imediat doamna a venit sa ne intampine. Tot l-a intrebat ce nu-i place, ce l-a nemultumit,si el nu spunea nimic. Noroc ca mi-am amintit eu ca voia sa se joace cu un trenulet,si cand i-am spus doamnei, l-a luat de manuta si au plecat sa scoata trenuletul din dulap. Se oprise din plans si am profitat si am iesit din clasa.

Briana se calmase si ea cat de cat pana cand a recunoscut drumul spre cresa. tot ma ruga sa mergem acasa sau sa ne plimbam putin, dar oricat am incercat sa o conving nu am reusit. Am intrat pana la urma si ne-am asezat amandoua pe scaunele povestindu-i despre Alba ca Zapada. S-a linistit pana in momentul cand a trebui sa o duc in clasa. Nu se mai dezlipea din bratele mele si ma tinea strans de gat. Mi se pare cel mai dureros sa mi-o smulga din brate, dar cica asa e cel mai bine. Mi-au spsu k joia vine psihologul cresei si daca vreau pot vorbi cu dansa. Cred k voi incerca si varianta asta sa vedem ce sfaturi primesc. Eu mi-as dori sa ma lase stau in preajma lor pana se linistesc cat de cat, pana isi intra in ritm, nu sa fiu nevoita sa ii las acolo asa brutal.
Mi-au spus sa fiu consecventa si sa ii duc zilnic. Sper sa si reusesc pt k nu stiu dc cineva poate intelege cat e de greu sa imbraci si sa iesi pe strada cu doi copii care plang si se tavalesc .....
Am ramas in holul cresei plangand. Au venit si asistenta si educatoarea sa ma consoleze, dar nu m-au ajutat cu nimic cand eu o auzeam peBbibi cum urla. Abia cand s-a linistit ea am putut pleca si eu.