Cand am ales acest nume baietelului meu habar nu aveam ca are o asa poveste frumosa. Spre rusinea mea nici nu stiam ca este un sfant cu acest nume. Stiam doar din istorie de regele persan Darius si din Scrisoarea III - de Darius a lui Istaspe.
Noroc ca am prieteni buni si buni crestini care mi-au spus. Am fost tare fericita sa aflu, dar ca un facut, aproape in fiecare an uit de aceasta sarbatoare. Dumnezeu a vrut ca azi, un inger de om, sa-mi amintesca.
Poate in zilele viitoare voi avea timp sa scriu mai multe despre despre acest inger si despre minunile lui infaptuite pe pamant iar daca pana acum n-ati vazut ingeri, o puteti face acum si nu veti vedea doar unul ci o intreaga ceata. E vorba de echipa de voluntari de la Fundatia "Salveaza vieti".
Dar sa revin la Sfinti si sa las ingerii pentru o poveste aparte de mai tarziu.
Sfânta Daria, în tinereţea ei, a fost preoteasă într-un templu păgân din Atena. I-a fost impus să se mărite cu Sf. Hrisant, ca să îl convingă pe acesta să abandoneze creştinismul. Când Hrisant i-a spus că vor trăi împreună în curăţie precum fratele şi sora, ea a fost de acord, dovedind că şi ea şi-a dorit să râmână fecioară. S-a convertit la creştinism în ziua nunţii ei. Apoi, treptat, ea a convertit un număr din ce în ce mai mare de călugăriţe, fapt ce l-a îngrijorat pe împăratul roman, Numerian. Numerian a trimis-o pe Daria la un bordel ca să îi piardă fecioria, dar de fiecare dată când un bărbat se apropia de ea, un leu o apăra. Văzând că nu poate fi pângărită, Numerian a condamnat-o la tortură prin lapidare. Păgânii, dacă au văzut că rezistă torturii, au strigat: "Daria este o zeiţă! Daria este o zeiţă!"
Tribunul militar Claudiu, căruia i se dăduse sarcina să-i tortureze pe Hrisant şi Daria,
văzând curajul cu care aceştia răbdau chinurile, arătându-se ei mai presus de ele, s-a schimbat şi a crezut în Hristos,
atât el cât şi soţia lui Ilaria şi cei doi fii ai lor, Iason şi Mavru,
şi o dată cu ei şi toţi soldaţii care se găseau sub conducerea lui
Claudiu, care cu toţii laolaltă au primit cununa muceniciei în ziua a
nouăsprezecea a lunii martie. Lui Claudiu, legându-i-se o piatră de
grumaz, a fost aruncat în adânc de apă; fiilor lui şi celorlalţi ostaşi
li s-au tăiat capetele cu sabia. Ei sunt cu toţii prăznuiţi tot pe 19 martie.
După ore lungi de tortură, Daria, împreună cu curatul ei soţ, au
fost aruncaţi într-o groapă mare în pământ. Groapa a fost apoi acoperită
cu piatră, provocându-le o moarte lentă. Se întâmpla aceasta în anul
283 î. Hr., la 19 martie.
http://ro.orthodoxwiki.org/Daria
