Am citit un articol minunat pe blogul Laurei Frunza . Oricat am incercat sa-l adaptez tot nu am reusit sa exprim lucrurile atat de frumos ca ea, asa incat voi atasa in intregime articolul.
Cred ca ar trebui sa fie un crez al parintilor ....
1. Dacă nu eşti lăsat să plângi cât eşti
mic, nu vei şti să plângi când vei fi mare. Îţi vei înăbuşi mereu
sentimentele. Plângi cât mai mult oricând ai nevoie, braţele mele sunt
mereu deschise pentru lacrimile tale. Nu le voi minimaliza şi nici
ignora.
2. Dacă nu-ţi exprimi frustrarea, mânia,
teama, neputinţa, supărarea, mâhnirea, dezamăgirea cât eşti mic, nu ţi
le vei exprima nici când vei fi mare. Vei ajunge să te macini pe
interior şi poate să mori de infarct la treizeci de ani. Sentimentele se
exprimă, se scot afară din tine, mai ales cele negative. Sparge o
farfurie dacă simţi asta. Ţipă, bate din picior, dă-te cu fundul de
pământ. Nu sunt mofturi, sunt moduri prin care scoţi din tine ce e rău.
Tot ce bagi azi sub covor, te va ajunge mâine din urmă.
3. Dacă înveţi să laşi de la tine ca să
fie mereu “bine” pentru alţii, vei ajunge să nu mai exişti ca persoană.
Pune-te pe tine pe primul plan dar nu cu egoism faţă de ceilalţi, ci cu
dragoste faţă de tine. Învaţă să comunici, să-ţi transmiţi mesajul,
sentimentele în cel mai eficient şi sincer mod cu putinţă.
4. Fă alegerile potrivite pentru tine, nu
pentru ceilalţi. Ceilalţi vor decide singuri ce vor şi e bine pentru
ei. Odată ce ai făcut o alegere, asigură-te că eşti împăcată cu ea.
Fericirea derivă din împăcarea de sine care derivă, la rândul ei, din
alegerile corecte pe care le faci.
5. Lucrurile frumoase nu se întâmplă
singure. Trebuie să le faci să se întâmple. Nici nu-i de mirare că
fiicele noastre cresc cu iluzii greşite despre viaţă dacă se uită de
mici la Cenuşăreasa care cântă despre cum “dacă speri, ţi se îndeplinesc
visele” şi în timpul ăsta munceşte ca o sclavă pentru nişte nemernice
şi aşteaptă să-i pice ceva din cer. Nimic nu pică din cer în afară de
ploaie şi zăpadă. Munceşte pentru ceea ce-ţi doreşti. Vei aprecia
rezultatul cu mult mai mult.
6. Acceptă că ai greşit atunci când ai
greşit şi mergi mai departe. Auto-flagelarea n-a transformat pe nimeni
în martir. Ai căzut, ridică-te. Aşa cum poţi, căci uneori nici măcar
nu-ţi mai vine să te ridici. Dacă viaţa ta s-a spart în o mie de
cioburi, mătură-le şi construieşte alta. Nu mai culege cioburile, s-ar
putea sa te tai în ele şi să te răneşti mai rău.
7. Nu lăsa pe nimeni să-ţi spună că nu
poţi să faci ceva sau că nu eşti într-un anume fel. Nu crede nimic din
ce spune lumea, crede ce îţi spune inima. Complexele cu care creşti nu
vor dispărea nici cu zece ani de psihoterapie şi te pot face să iei
decizii greşite în viaţă, sa te minimalizezi, să te crezi slabă şi
neimportantă. Indiferent că poţi sau nu să faci un lucru, măcar
încearcă.
8. Preţuieşte-ţi familia. Orice s-ar
întâmpla şi orice ai face, ei te vor iubi necondiţionat şi vor fi acolo
să te sprijine. Eu te voi iubi indiferent ce vei face. Te iubesc şi când
sunt supărată pe tine şi când nu sunt de acord cu ce spui sau cu
anumite comportamente. Iubirea mea nu e trecătoare şi nici superficială
şi nici nu dispare dacă spargi un pahar. Sunt mereu aici să te ascult şi
poţi vorbi orice cu mine.
9. Copilăria şi adolescenţa sunt perioade
scurte şi preţioase din viaţa ta. Nu le irosi, trăieşte-le intens şi
frumos pe fiecare. Trăieşte-ţi vârsta atunci când trebuie. Nu trebuie să
fii de 13 ani la 8 ani şi nici de 25 la 16. Nu lua pe umerii tăi
grijile şi durerile adulţilor. Trăieşte doar viaţa ta, nu şi pe a
altora.
10. Fii fericită. Nu crede orbeşte într-o
fericire universală, absolută. Trăieşte-ţi fericirile mici, de zi cu
zi, care formează fericirea aceea mare la care visăm cu toţii dar nu
ştim, cu adevărat, ce înseamnă. Eşti fericită dacă poţi pune seara capul
pe pernă şi poţi dormi fără coşmaruri, nu dacă ai totul în viaţă. Dacă
ai totul, nu mai ai la ce visa sau la ce spera.