Convorbiri telefonice

Zilnic vorbesc cu copiii la telefon de 4-5 ori si mereu spun cate o trasnaie dar mereu uit s-o notez.

Fac un efort si suprasolicit neuronul blond sa-si mai amintesca:

Bibi imi tot canta " multi ani traiasca" si deja nu mai ascult versurile pentru k m-am plictisit de ele.Mereu insira membrii familiei si deja e rutina. Aztazi insa, cred ca a simtit k nu mai prezinta interes versiunea originala incat a inceput sa adapteze: "Cine sa traiasca, cine sa traiasca, la muulti ani!Vvitelu sa traisca, la muulti ani.... catelu sa straiasca, la multi, ani ... purcelu' sa traiasca la muulti ani..

Tot bibi imi spune:

Mami, bunicu a mancat mult si a crescut mare , da' mimita a crescut micaaaaaa

Imi canta:Ionel Ionelule, nu mai bea baiatule k te rade fetele......

Au plecat cu bunicu pe la magazinele din sat sa caute mici( i se facuse pofta lui Darius) si peste tot pe unde intrau Darius intreba:

- Aveti mici?

Dar Bibi:

-Aveti mari?

Darius:

-Eu vreau mici!

Briana:
-Eu vleau mari!

( are o placere deosebita de a spune opusul cuvintelor folosite Darius, mai bine zis de a-l contrazice)

Singura....

E atat de rau singura incat nici dusmanilor nu le doresc asta!

Erau momente in care visam cu ochii deschisi la clipe de singuratate, de liniste, clipe in care sa fiu doar eu cu mine, in care sa am timp sa citesc, sa rasfoiesc linistita o revista, sa merg la o cafea cu o prietena, sa merg la cosmetica sau cine stie prin ce magazin fara a sta cu ochii pe ceas sau a-mi face procese de constiinta ca mi-am lasat copiii cu sotul si la multe si alte nevinovate mici placeri....

Acum sunt singura. Dar singura-singura, cum n-am mai fost nicio zi de cel putin cinci ani. Cip e intr-o misiune pentru doua saptamani, iar copiii la tzara la ai mei.

Tiuie casa cu mine si eu nu fac niciun lucru din cele de mai sus. Nu ma intrebati de ce pentru ca n-as sti sa va raspund, dar nu ma pot mobiliza. Parca sunt jumatate de om , sau chiar un sfert fara ei, parca n-am chef de nimic si de nimeni, parca nu-mi mai doresc nimic in afara de a fi cu ei, parca nici foame nu-mi mai e...parca...

Tot ce fac e sa-mi beau dimineata cafeluta cu fetele de pe forum, apoi sa-mi pregatesc materialele necesare la scoala, dupa care casc gura pe siteurile de masini in cautarea vreunei oferte irezistibile.Plec la serviciu, nu stiu cum trece timpul si se face seara, vin acasa, fac un dus si din nou in fatza calculatorului.

Probabil cand ma voi obisnui cu singuratatea se va termina si se vor intoarce toti acasa.

Dar mai sunt 10 zile pana atunci...

Micutul crestin

Desi a trecut o saptamana de cand l-am botezat pe Sergiu, abia acum reusesc sa scriu doua trei vorbe si sa pun cateva poze. Credeam ca daca sunt fara copii( sunt plecati la tzara de 10 zile) voi avea timp destul pentru mine sau pentru alte activitati adiacente...dar nici vorba. Timpul asta liber trece cu viteza gandului si parca nu inteleg nimic din el. Macar cand erau piticii acasa stiam clar ca fac ceva. Acum daca ma intrebati ce fac in afara de serviciu, habar n-am.

Aaaaa, ba da, mai stiu inca o activitate: caut masina. Am vandul Fordul in sfarit si acum suntem in espectativa.

Dar parca incepusem sa vorbesc despre botezul lui Sergiulica.......

Cel mai mic finut al nostru din cei patru a fost cel mai cuminte bebelus din cate am vazut pana acum la un botez. In afara de cateva scanceli dupa ce l-a scos preotul din cristelnita, nici ca am auzit pana cand s-a terminat toata petrecerea. A fost un scump! Un greieras mic imbracat in frac si papion de iti venea sa-l mananci, nu alta.A fost un zambet si un ras in hohote, spre deliciul invitatilor. Nu mai spun al parintilor care sunt topiti dupa el.De-abai astept sa-i faca si o surioara sa mai botez inca o data!

Mai multe amanunte a scris mamica lui aici:

http://bbsergiu.blogspot.com/2010/10/ne-ati-dat-un-pagan-va-dam-un-crestin.html

Pentru toate femeile

(text scris de un barbat)

Pe măsura ce înaintez în vârstă, apreciez cel mai mult femeile trecute de 30 de ani.

O femeie trecută de 30 de ani nu te va trezi niciodată la miezul nopţii să te întrebe la ce te gândeşti. Ei nu-i pasă la ce te gândeşti.

Dacă o femeie trecută de 30 nu vrea să urmărească un meci, nu stă prin preajmă miorlăindu-se. Face ceva ce chiar îşi doreşte să facă. Şi de obicei e vorba de ceva mult mai interesant.

O femeie trecută de 30 se cunoaşte suficient pe ea însăşi ca să fie sigură de cine este, ce este, ce vrea şi de la cine. Sunt puţine femei trecute de 30 cărora le pasă de ce-ai putea gândi despre ele sau despre ce fac.

Femeile trecute de 30 au o mare demnitate. Rareori se apucă să ţipe la tine la operă sau în mijlocul unui restaurant foarte scump. Desigur, dacă o meriţi, nu ezită să tragă în tine.

Femeile trecute de 30 de ani sunt generoase cu laudele, deseori nemeritate. Ele ştiu cum e să nu fii apreciat.

O femeie peste 30 are încredere să te prezinte prietenelor ei. Una mai tânără cuplată cu un bărbat îşi ignoră deseori chiar şi cele mai bune prietene pentru că nu are încredere să le aducă în preajma lui. Celor peste 30 nu le prea pasă dacă eşti atras de prietenele ei pentru că ştie că ele nu o vor trăda.

Femeile devin medium pe măsură ce îmbătranesc. Niciodată nu trebuie să-ţi mărtusiseşti păcatele unei femei peste 30. Ele ştiu întotdeauna.

O femeie trecută de 30 arată bine purtând un ruj roşu strălucitor. Asta nu e valabilă şi pentru una mai tânără. Odată ce a trecut de un rid sau două, o femeie peste 30 este de departe mai sexy decât omoloaga sa mai tânără.

Femeile de peste 30 de ani sunt deschise şi oneste. Ele îţi vor spune imediat dacă eşti un ticălos sau te porţi ca un ticălos. Niciodată nu trebuie să te întrebi cam pe unde te situezi în relaţia cu ele.

Da, preţuim femeile trecute de 30 de ani pentru o mulţime de motive. Din păcate, nu e reciproc. Pentru fiecare femeie uluitoare, inteligentă şi fierbinte, trecută de 30 de ani, există o relicvă cu chelie şi burtă în pantaloni galbeni, făcându-se de râs alături de o chelneriţă în vârstă de 22 de ani.

Doamnelor, îmi cer scuze. Iar pentru toţi bărbaţii care au spus "de ce să cumperi vaca, când poţi avea laptele gratis?", pentru a-şi justifica burlăcia, un update la zi: astăzi 80% dintre femei sunt împotriva căsătoriei. De ce? Au realizat că nu merită să cumpere tot porcul pentru un cârnat mic.



Andy Rooney - CBS

La voi la gradi tot la fel?

Am si eu cateva intrebari pentru mamicile care au copiii la gradinite de stat cu program prelungit. Nu stiu daca si la voi la gradi e la fel sau nu, dar as vrea sa stiu daca ce va povestesc eu sunt reguli generale sau daca tine doar de politica gradinitei.

Sunt lucruri care ma deranjeaza si nu stiu cum si ce sa fac ca sa le schimb pentru ca problema nu e numai la grupa lui Darius, ci la toate grupele. Dar sa va spun despre ce e vorba:

Dupa ce se trezesc din somn toti copiii( cam in jur de ora 15) ,sunt asezati pe scaunele la masute de unde nu mai au voie sa se ridice pana nu vin parintii sa-i ia. Darius trebuie sa stea cam doua ore pe scaunel iar mie mi se pare cumplit de chinuitor sa-ti astepti parintii asa. Pentru k noi nu reusim sa-l luam la 15.30-16 cum o fac ceilalti, mititelul trebuie sa indure plictiseala de a sta pe scaunel inca o ora si ceva.

Si o alta chestie cumplita din punctul meu de vedere este faptul ca gustarea li se da doar in momentul in care vin parintii sa-i ia. In tot acest timp pachetele stau pe o alta masuta din fatza clasei. Va dati seama ce inseamna pt un copil sa-i tii mancarea in fatza si sa nu i-o dai pana nu vin parintii? Dupa ce ca parintii nu pot veni sa-i ia mai devreme, dupa ce ca trebuie sa indure chinul de a sta pe scaunele cate 2 ore, nici macar mancarea nu li se da?

Voua vi se pare normal? Si la gradinitele voastre se intampla astfel de lucruri?

Toate acestea mi se par a fi pedepse ,nicidecum lucruri normale care sa-i faca pe cei mici sa-si doreasca sa mai mearga si a doua zi acolo.

Daca la voi nu e asa , poate imi povestiti si mie cum se procedeaza si poate reusesc si eu sa fac ceva in acest sens. Eu cred ca trebuie sa trag un semnal de alarma, indiferent care ar fi explicatiile conducerii gradinitei.

10 lucruri care ni se par ciudate

1. nu e ciudat cum o bancnota de 20$ pare o suma mare cand trebuie sa o dai la biserica, dar e o suma atat de mica cand mergi la cumparaturi? 2. nu e ciudat cum 2 ore par atat de lungi atunci cand esti la o biserica, dar trec asa de repede cand te uiti la un film bun? 3. nu e ciudat ca atunci cand trebuie sa te rogi, nu iti vine nici un cuvant sau nu ai nimic de spus..., dar nu ai nici o problema atunci cand e vorba sa vorbesti cu un prieten? 4. nu e ciudat, cat de dificil si plictisitor pare sa citesti un capitol din BIBLIE, dar cat de usor e sa citesti 100 de pagini dintr-un roman preferat? 5. nu e ciudat ca fiecare vrea locuri in fata atunci cand merge la un concert sau un meci, dar face tot posibilul sa stea in ultimul rand in Biserica? 6. nu e ciudat ca vrem sa stim despre un anumit eveniment din Biserica, inainte cu 2-3 saptamani, ca sa-l putem pune in agenda noastra, dar... daca e vorba de altceva - alt eveniment, in ultimul minut e suficient... .daca stim? 7. nu e ciudat cat de dificil e sa invatam ceva despre Dumnezeu si cum e EL si sa impartasim si altora, dar... cat de usor e sa inveti, sa intelegi, sa extinzi si sa repeti barfa? 8. nu e ciudat cum credem tot ce scriu revistele si ziarele, dar... punem la indoiala Cuvantul lui Dumnezeu? 9. nu e ciudat, cum fiecare vrea un loc in Rai, dar...nu vrea sa creada, sa faca sau sa spuna ceva pentru a ajunge acolo? 10. nu e ciudat ca trimitem bancuri prin e-mail care sunt forward-ate imediat, dar cand e vorba sa trimitem mail-uri despre Dumnezeu, ne gandim de doua ori inainte sa o facem? E CIUDAT NU-I ASA ?