Constanta- primul loc din tara....

Nici nu stiu cum sa incep postarea aceasta....e delicata si totodata dramatica, dar de cand am aflat nu mai am liniste si ma tot gandesc cum sa fac sa pot fi utila.
    Probabil multi dintre cei care citesc sunt satui de cazuri umanitare si nici nu le mai dau citire pana la final sau nici macar crezare.
    Nu condamn pe nimeni ,dar acum scriu pentru cei carora le pasa, pentru cei care simt ca pot face ceva dar nu stiu de unde sa inceapa, pentru cei care poate s-au si confruntat cu probleme de gen si acum vor sa intoarca ajutorul, pentru cei care se tem ca in viitor sa nu fie chiar ei in situatia de a cere, pentru cei cu suflet mare , cu credinta in Dumnezeu, dar mai ales pentru CONSTANTENI.
  Nu cred ca stiti, dar Constanta se afla pe primul loc in tara ca numar de bolnavi de cancer in randul copiilor.....Infiorator....Nu mi-a venit sa cred cand am aflat, dar asta e realitatea. 
  La ora actuala peste 300 de copii constanteni sufera de aceasta cumplita boala si zilnic sunt diagnosticati altii.
   Problema cea mai mare a acestor copii este ca in Constanta nu exista un centru oncologic pediatric. Pur si simplu nu exista. E un paradox, nu? Dupa ce li se pune diagnosticul sunt trimisi la Bucuresti, plimbati pe la diferite spitale, tratati corespunzator(sau nu) dar tratati,trimisi poate in strainatate, dupa care sunt trimisi inapoi acasa.
  Ei bine, acesti copii, timp de 5 ani, sunt chemati lunar (unii chiar saptamanal) la spital pentru a li se face analizele, pentru a fi evaluati, sau chiar pentru chimioterapie.
   Dar cum sa poti face toate acestea daca nu ai un spatiu amenajat? Poate nu va vine sa credeti, dar in afara de cateva patuturi metalice altceva nu are sectia de oncologie copii.  Multi stau pe holuri cu perfuziile in maini cu mastile pe fata abia tinandu-se pe picioare ,se chinuiesc sa urce cele 8 etaje pana la sectia pediatrica, se chinuiesc sa coboare apoi k sa li se recolteze analize de la Synevo, iar parintii sfasiati pe langa ei incercand sa le aline suferinta.Nimic din ce e acolo nu le-ar putea alina durerea , dar totusi ar exista lucruri care sa le faca viata mai usoara.

   La aceste lucruri s-a gandit prietena mea, Alina Vasea , voluntar al Fundatiei "Salveaza vieti"  V-am mai vorbit despre ea si despre ingerii salvatori ai acestei fundatii cand am mediatizat cazul lui Stefan si al lui Bibi.Atata dariure din partea unui singur om nu mi-a fost dat sa vad.E un model pentru mine, ma fascineaza puterea, taria,rabdarea, perseverenta si altruismul ei, cum nu m-a facinat  altcineva pana acum.Viata ei se conjuga numai prin verbul "a ajuta" si ma molipsesc ori de catte ori o ascult. 

  Impresionata de drama acestor copii s-a gandit la un proiect colectiv pentru toti cei 300 de bolnaviori, si numai cu 80.000 euro acest lucru poate deveni posibil.A demarat un proiect prin care sa infiinteze un  CENTRU DE ZI PENTRU DIAGNOSTICAREA ŞI TRATAMENTUL BOLILOR ONCO-­‐HEMATOLOGICE LA COPII
 A convins conducerea spitalului sa-i dea un spatiu si a obtinut si aprobarea ca banii pentru amenajarea lui sa fie de la buget. Acum insa intervine ajutorul nostru .

Cum poți ajuta ?

1.Mediatizeaza proiectul cat mai mult. Cu cat afla mai multe persoane cu atat se pot implica mai multi .Eu cred ca a venit timpul ca noi, constantenii, sa fim mult mai uniti. Stiu multe, multe persoane minunate din Constanta care au fost solidare cu cazuri din tara, cu cazuri din zona, dar acum putem face cu un singur efort, bine pentru sute de copii. Mediatizati cazul si chiar unor persoane fara posibilitati financiare. Acesti copii au nevoie de mult mai multe lucruri decat bani cum ar fi consiliere psihologica,"prieteni de joaca", jucarii (80% din ei provin din mediul rural si din familii fara posibilitati), poate hainute, poate cadouri, surprize vorbe bune.... si tot ce le trebuie si copiilor nostri..
In Bucuresti si in alte orase mari sunt voluntari care merg in spitale si desfasoara diverse activitati dragi copiilor , care de multe ori valoreaza mult mai mult decat niste bani.

2. Redirectioneaza 20% din impozitul pe profit (pe care oricum l-ai da statului) catre acest proiect,daca detii o firma. Sau convinge-ti prietenii sa redirectionze suma.
Nu au nimic de pierdut. Asa cum persoanele fizice pot directiona 2% din impozit catre o fundatie, asociatie,biserica, etc fara a li se diminua venitul, tot asa firmele pot directiona 20 % din impozit.

Avantajele unei companii:
• nu costă nimic (redirecţionezi din impozitul pe care oricum îl plăteşti statului)
• nebirocratic (închei un contract de sponsorizare)
• 100% transparenţă
• 100% din banii donaţi se duc către proiect (nu avem costuri administrative).

3.- Doneaza  daca esti persoana fizica si vrei sa te implici, în contul RO56 BACX 0000 0003 6910 7007 RON sau prin PayPal.

Proiectul il gasiti aici
Contractul de sponsorizare aici

          Iar cea mai mare rugaminte a mea e : nu fiti indiferenti! ( opusul iubirii nu e ura, ci INDIFERENTA)
         Incercati sa mediatizati pe cat puteti proiectul pe blog, pe FB, pe mail  pe unde puteti si impreuna sa facem ceva pentru copiii acestia .
 Fiti voluntari!

In lumea lui Vladimir...

Nu stiu cum sa descriu in cuvinte povestea acestui copilas... Cred ca imaginea va spune tot.....Si daca pe noi, niste straini  reuseste sa ne termine psihic privind pentru o clipa imaginea, ganditi-va ce e in sufletul parintilor lui. ....

Vladimir e bolnav de ceva rar si grav – Limfo-histiocitoză hemofagocitară (un fel de cancer al sângelui), un mic luptator care trece prin suferinte crunte, singura lui sansa fiind transplantul medular URGENT. O mama si un tata disperati care nu se desprind de langa patul de spital in care se afla puiul lor, niste parinti care ar face orice pentru el, ar da orice sa il vada bine.
 Va rog din suflet , dar din suflet  dati un SMS  la 848 si donati 2 euro pentru a-l ajuta.

   Cei care aveti bloguri, va rog mult afisati banerul! nici nu stiti cat ajutor puteti aduce facand acest lucru care nu va costa nimic.....u

 Cei  care nu aveti blog  va rog sa trimiteti cat mai mult mailuri prietenilor !!!!!
Poate reusim sa-l ajutam sa faca la timp operatia. Poate Dumnezeu il mai tine in viata pana pe strang banutii.
 Incercati cat puteti sa  ajutati si ajutorul vi se va intoarce inmiit....
 E un copil, e un suflet nevinovat, sunt niste parinti disperati sa-si salveze puiul..... putem fi chiar noi in orice zi in asemenea situatii.....


Povestea lui incepe asa:

"Sarcina a venit pur si simplu! Bucuria le-a fost umbrita de un moment de imensa deznadejde pentru intreaga familie: bunica lui Vladut dinspre tata, un om cu adevarat special, a plecat la Ceruri. Au iubit-o toti, dincolo de cuvinte.
S-a nascut intr-o dupa amiaza de joi, a fost pupat pe frunte de mamica lui si alintat „iubitul meu”, apoi a fost asezat intr-un patut de bebe, alaturi de o fetita mai mare cu patru zile de cat el, abandonata in spital de cea care trebuia sa-i fie mama. Multa vreme mama lui Vladut a fost coplesita de imaginea acelui bebelus abandonat. A intrebat daca il poate infia si a fost descumpanita si foarte trista de raspuns:
-         Nici sa nu va ganditi! Este foarte greu sa adopti un copil, in Romania! E complicat, incercati sa va detasati de problema!
-         Si cine il iubeste si pe el, cine ii da sa manance, cine il mangaie?
Chiar asa: cine?
Vladut a fost un bebelus mancacios si …plangacios! Cand nu plangea, manca si cand manca, nu plangea.
Racea de doua ori pe an, asa, cu iz de bronsolita, dar le infrunta vitejeste si isi recapata suficient de rapid vitalitatea.
In jurul varstei de sapte luni mamica a observat o usoara iritatie rosiatica in obraji. L-a oblojit si uns cu ceaiuri si alifii de tot felul, recomandate de medicul pediatru si de medicul dermatolog pediatru.
-         E dermatita atopica. Nu e mare lucru. Trece.

Se inrosea cand radea, cand plangea, cand era frig sau cald, cu alte cuvinte, cam in oricare moment oarecare al zilei, dar se „limpezea” seara, dupa ora 18:00.
-         Are ten alergic! – le-a mai spus medicul.
Din doua in doua saptamani mergeau la dermatolog: creme, creme, creme pana la un an si jumatate.
Roseata aceasta s-a transformat in niste bubite aidoma unor alunite, maronii.
-         Este „moluscum cutanatum contagiosum”. Se face in contextul dermatitei atopice. S-ar putea sa fie alergic la ceva, nu stim inca la ce, oricum, are imunitate scazuta! Sa incercam medicamentul acesta (…).
Au trecut alte trei luni de tratament si n-a aparut nici o ameliorare tegumentara. A inceput sa aiba stari febrile, sa vomite si sa faca diaree. Simptomatologie clasica, tratata ca atare de medicul pediatru.
A implinit doi ani si parintii au hotarat ca Vladut trebuie sa mearga la cresa. Nu i-a placut. I-l smulgeau ingrijitoarele cu forta, din bratele mamei. Plangeau amandoi, el in clasa („Vleau la mami!), mama, in drum spre serviciu. In final, dupa jumatate de ora, Vladut coabita cu noul spatiu si cu noile reguli si cu noii oameni din existenta lui de prichindel iubitor de parinti.
Cum situatia aceasta cu plansul timp de 30 de minute s-a mentinut in timp, parintii au mers la psihiatru.
-         Nu va ingrijorati, le-a spus acesta. Este normal. Va propun sa nu-l mai duceti dumneavoastra la gradinita, ci altcineva din familie.
Acelasi plans de abandon matinal, alta replica:
-         Vleau acasa!
Iubea si iubeste sa se plimbe cu … tranvaiul, adica, in fapt, cu orice mijloc de locomotie pe sine! Doarme si acum cu o jucarie preferata, langa el, alta, la interval de cateva zile. S-a dovedit a fi foarte receptiv din punct de vedere cognitiv si mnezic. Invata repede si bine! Era curios si … greu de convins! Oooo, foarte greu de convins! Mai usor si mai degraba cu o bombonica! Azi una, maine doua si tot asa. Apoi, din pricina scaunelor diareice, bombonicele s-au rarit, pana la una. Parintii si medicul au conchis ca bombonicele acestea „convingatoare” ar fi cauza problemelor gastrice si intestinale. Au descoperit, de altminteri, ca mancarea ingurgitata nu este digerata, ci eliminata aproape in aceeasi structura/textura.
Merg la alt medic:
-         Doamna doctor, cred ca este alergic la ceva!
-         Nu, mamico, nu e alergic!
-         Merg, totusi, sa-i fac niste teste!
-         Cum vreti!
Ii fac testele alergologice la un laborator particular. Toate au fost negative.
I-au facut, in ordine, toate acele teste de sange, scaun si urina, fara rezultate concludente.
Este o perioada de suprasolicitare pentru mama. Cu 4 zile inainte de disponibilizare (fusese anuntata), isi gaseste un nou serviciu. Anxietatea pricinuita de problemele de sanatate ale fiului ei se amplifica odata cu suprasolicitarea impusa de noile sale activitati profesionale. Este august 2011.
Bunica isi sfatuieste fiica sa-l duca din nou pe Vladut la medic. Zis si facut. Alt tratament, acelasi efect neutru
. noiembrie 2011: lui Vladut i se recolteaza probe de sange pentru a fi trimise la un laborator din Germania. Rezultatele evidentiata prezenta unei alergii la gluten si la lapte.
Ii scot din alimentatie cele doua produse. Din cand in cand, mai „naravas” fiind, bunica il mai „scapa” la cate o eugenie de pe raftul magazinului. Asa se face ca nu mai participa la cumparaturile periodice ale bunicii.
Odata cu noul regim alimentar, parintii si medicul spera in ameliorarea simptomatologiei enterogastrice si nu numai. Simptomele persista.
In decembrie, Vladut devine somnolent, fara vlaga, fara dorinta de joaca sau de mers efectiv, pe strada. Se trezea obosit si cu ochii umflati.Se ridica din patul sau din dormitor si se refugia pe canapeaua din sufragerie. Treceau orele pana cand reuseau sa-l convinga sa iasa din casa. Si atunci cerea sa fie transportat in carut sau pe motocicleta.
Parintii contacteaza din nou medicul curant. Fiind sarbatori, nu i-a primit. Merg la medicul de familie si cer o trimitere catre un spital de pediatrie. Ajung la camera de garda, la Spitalul „Marie Curie”. Vladut are buzele albe si este somnoros.
Valoarea hemoglobinei ii socheaza pe medici si pe parinti, deopotriva: 3,4 g/dl. Este internat la terapie intensiva. A fost o noapte foarte agitata pentru copil si pentru mama. Medicii roiau in jurul lui. Vladut, in schimb, a dormit linistit, iar dimineata s-a trezit voios.
Este hidratat intravenos, iar la ora 6:00 p.m, primeste trombicite, apoi eritrocite. Este consultat, medicii sunt nervosi si agitati.
-         De cand este copilul asa? Chiar n-ati fost in stare sa-l aduceti mai devreme la noi?
O certau si o acuzau pe mamica. Nedrept, nu-i asa (?), dar de inteles: medicii erau pe buna dreptate ingrijorati, dar nu mai ingrijorati decat mamica lui Vladut si asa obosita si deznadajduita. Si cand te gandesti ca numai dermatita atopica, moluscum cutanatum si enterocolita sunt de vina!
Il iau pe Vladut si il duc la oncologie.
-         Ce caut eu aici? Ce facem aici? De ce nu-mi spun nimic? S-a intrebat nedumerita mama.
-         Stiti, doamna, ca asta este caz de protectia copilului? Acum veniti dumneavoastra, cand nu sunt doctori in spital (29 decembrie 2011)?  Haideti, repede, sa-i facem o punctie medulara?
„O punctie medulara? Ce-o fi asta?” – s-a intrebat mama. Si-a luat copilul in brate si alergat, in jos, pe scari. A alunecat si a cazut cateva trepte. In cadere, i-a prins mana fiului ei sub corp si i-a smuls branula. Cu lacrimile suroind, socata de toata aceasta nebuloasa spitaliceasca, isi lasa copilul plangand de durere, de foame si de teama, in bratele unei asistente. Mama nu are voie sa intre in sala unde i se face punctia.
Urmeaza computerul tomograf si o avalansa de intrebari din partea medicilor.
-         Ma intrebau despre HIV. Daca am facut testul HIV? Ma intrebau despre alunite, despre febra, despre scaun e.t.c. . Cum sa aiba HIV?
Vladut s-a dovedit a fi un cavaler inzestrat cu mult curaj. Nu a plans cand a fost intepat, injectat, invartit, rasucit.
Ramane, in continuare, pe sectia de terapie intensiva. Diareea are acum o alta culoare si un alt miros.  Vladut se alege si cu un rotavirus, bagaj intraspitalicesc.
In fiecare zi i se recolteaza probe de sange pentru alte si alte analize.
Sunt mutati intr-un salon cu doua paturi. Pe usa scria: aplazie medulara......."

 Mai multe puteti afla de la cei care s-au implicat de la inceput in poveste:

Lumea lui Vladimir
 sau

FUNDATIA Salveaza vieti

sau

Fundatia Mereu aproape

Iar finalul .... asteptam sa fie unul fericit ca in povesti...cu ajutorul fiecaruia dintre noi.